Despre Molitfele Sf. Vasile, dar care nu-s ale lui și
care n-au treabă cu noaptea trecerii dintre ani
În
fiecare an, la trecerea dintre ani sau pe 1 ianuarie, reapare o practică care
ridică serioase probleme teologice și pastorale: citirea în masă a
așa-numitelor „Molitfe ale Sfântului Vasile”. Deși este foarte răspândită,
această practică nu este una firească în Tradiția Bisericii și merită lămurită,
fără patimă, dar cu discernământ.
Nu
toate aceste molitfe sunt scrise de Sfântul Vasile cel Mare. Cercetarea
istorică și liturgică arată că majoritatea molitfelor de exorcizare atribuite
lui sunt texte bizantine târzii, apărute la secole bune după viața sa. Ele au
fost puse sub numele lui pentru autoritate și respect, nu pentru că el le-ar fi
compus efectiv. Asta nu le face automat „rele”, dar obligă la onestitate.
Ziua
de 1 ianuarie este o zi de sărbătoare, nu de exorcizare. Biserica prăznuiește
Tăierea-împrejur a Domnului și pomenirea Sfântului Vasile. Este o zi a
bucuriei, a binecuvântării timpului și a Liturghiei. Exorcismele sunt rugăciuni
excepționale, destinate unor situații concrete și grave, nu unei sărbători
luminoase și nu unei adunări generale.
Molitfele
nu sunt rugăciuni de început de an. Ele nu se citesc pentru ca „să meargă bine
anul”, pentru alungarea generică a răului sau ca protecție generală. Aceasta
este o înțelegere greșită, apropiată de mentalitatea magică. În Ortodoxie, anul
este binecuvântat prin Liturghie, prin pocăință, spovedanie și împărtășire, nu
prin exorcizare colectivă.
Textele
molitfelor sunt dure, imperative și centrate pe demoni și legături. Citite
asupra copiilor, asupra oamenilor sănătoși sau asupra credincioșilor
nepregătiți, ele pot induce teamă, anxietate și obsesie față de rău. Viața
creștină este hristocentrică, nu dominată de frică.
Nu
există o rânduială patristică sau canonică care să ceară citirea acestor
molitfe la început de an. Sfântul Vasile nu a lăsat nicio poruncă în acest
sens. Practica este una târzie și locală, nu o tradiție universală a Bisericii.
În
tradiția veche, exorcismele se citeau individual, cu discernământ pastoral,
după spovedanie și post, pentru cazuri reale. Citirea lor automată, asupra
tuturor, doar pentru că „așa se face”, este considerată de mulți duhovnici un
abuz liturgic.
Noaptea
dintre ani nu are o semnificație liturgică specială. Este un prag
calendaristic, nu unul sacramental. A încărca acest moment cu ideea că „trebuie
neapărat citite molitfe” sau că altfel anul va fi rău ține mai degrabă de
superstiție decât de credința ortodoxă.
Calea
firească și sănătoasă duhovnicește este Liturghia, rugăciunea de mulțumire,
pocăința, spovedania și încrederea în Hristos. Molitfele își au locul lor, dar
nu la început de an și nu citite în masă, fără discernământ.
Concluzia
este simplă: molitfele nu sunt rele în sine, dar folosirea lor greșită poate
produce frică și confuzie. Credința adevărată începe cu lumină, nu cu teamă.
