Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 14 februarie 2024

Soția perfectă

 



Soția perfectă[1]

 

Mulla Nasrudin ședea în prăvălia sa de ceai când sosi un vecin care voia să-i vorbească. „Mulla, mă căsătoresc și sunt tare emoționat”, îi spuse vecinul. „Tu nu te-ai gândit niciodată să te căsătorești?”

Nasrudin îi răspunse: „Ba da, m-am gândit. Și când eram tânăr mi-o doream foarte mult. Voiam să găsesc soția perfectă. Am pornit la drum pentru a o găsi și am mers la Damasc. Acolo am întâlnit o femeie frumoasă, plină de grație, distinsă și foarte spirituală, dar care nu cunoștea lumea. Am pornit atunci din nou la drum îndreptându-mă spre Ispahahan. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituală pe atât de mondenă, frumoasă din multe puncte de vedere, dar nu reușeam să comunicăm. La urmă am mers la Cairo și, după multe căutări, am găsit-o. Era profundă, plină de grație, frumoasă din toate punctele de vedere, în largul ei atât în lume cât și în imperiile care o transcend. Simțea că am găsit femeie perfectă”.

„Atunci de ce n-ai luat-o de soție Mulla?”, îl întrebă prietenul.

„Bietul de mine!”, spuse Nasrudin clătinând din cap, „și ea căuta soțul ideal”.

Un celibatar îi ceru calculatorului să-i găsească tovarășa de viață perfectă. „Vreau o fată micuță și grațioasă, căreia să-i placă sporturile nautice și activitățile de grup”.

„Căsătorește-te cu un pinguin”, îi răspunse calculatorul.

A iubi înseamnă a primi pe un „altul” cu felul său de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, și nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Soțul perfect este cel care nu vrea o soție perfectă”.

(Bruno Ferrero)



[1] Bruno Ferero, Secretul peștilor roșii (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Domnica Goția, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007, pp. 49-50.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină