Unde
ești Adame?
„Mântuirea să obține prin acceptarea
criticilor/jignirilor fără să te tulburi venite de la cei jurul tău”.
„Am făcut două greșeli: 1. Am acceptat preoția
2. Am acceptat să fiu stareț” .
„Am grijă de câini și pisici, pentru că aceștia
tot timpul mi-au spus bună dimineața”.
Părintele Grigorie, Starețul Mănăstirii
Dohiariu, (Citările din memorie).
Un film despre viața fiecăruia dintre noi.
Un aspect de reținut l-am aflat la final.
Părintele Grigorie, Starețul Mănăstirii Dohiariu (cel care apare în film) alege
la finalul vieții ca înmormântarea lui să se facă în grabă, fără fast și fără
să fie anunțați ceilalți stareți. În altă parte a creștinătății, Henri J. M.
Nouwen despre care putem spune că a fost pe cele mai înalte culmi în lumea
academică alege spre finalul vieții să părăsească lumea academică și să se
retragă într-un azil de persoane cu handicap mintal. Aici își va găsi liniștea.
Ce au în comun cei doi? Nu au fugit după publicitate. Noi fugim, de cele mai
multe ori, să ni se facă publicitate, să fim remarcați, să fim cei mai tari, să
fim în față, să fim pe prima pagină a ziarelor. Goana după avere și onoruri sau
rețete de falsă fericire. Parcă nu dorim luminarea psihică și bogăția
spirituală, care se nasc din cunoașterea propriilor calități. Trăim într-o mare
impostură și față de noi și față de Dumnezeu, pentru că vrem doar
vandabilitate, profitul acum și aici... Îmi rămâne în minte întrebarea: „Ce au
găsit acești oameni în simplitate și alături de cei simpli?!”.
