Pagini
- Pagina de pornire
- Despre mine
- Dezvoltare personală
- Linkuri psihologie și sociologie + dezvoltare personală
- Diferite linkuri
- Despre Țara Sfântă
- Predici
- Filme
- Softuri utile
- Rugăciuni
- Povești moralizatoare
- Conferințe
- De pe Facebook adunate
- Materiale pentru religie ortodoxa
- Colinde
- Citate
- Sunete de relaxare
- Cărți
- Programe pc gratuite
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino
- Destinatii turistice
- Pagina dedicat videografiei (pasiune)
- Cântece istorice/patriotice
- Să-i ajutăm pe cei de lângă noi
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino S02
- Să ne mai amuzăm
- Versetul zilei
Bine ați venit!
Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.
Faceți căutări pe acest blog
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
luni, 23 august 2021
duminică, 21 martie 2021
Ultimele cuvinte așa cum reies din film ale medicului Giovani Moscati (azi, Sfânt Catolic)
Dragii mei,
Vă cer iertare dacă nu am fost mereu în stare să vă arăt afecţiunea mea cum aş fi dorit.
Draga mea Nina, nu fii tristă! Pune-ţi în practică tăria!
Fiecare din noi trebuie să aibă locul său de luptă. Dumnezeu ne-a dat totul și ne va cere socoteală cum i-am folosit darurile.
Nu ştiinţa, ci caritatea a transformat lumea.
Elga, Arcángelo, veţi fi binecuvântaţi dacă vă veţi aminti că înafara corpurilor aveţi în faţă suflete nemuritoare, suflete divine, pe care trebuie să le iubiţi ca pe voi înşivă. Lucraţi cu credinţă, entuziasm, surzi la laude sau critici.Nimic nu e imposibil dacă voi nu credeţi că este.
Giorgio şi Elena,
Prietenii mei, viaţa e o clipă. Onorurile, triumfurile, bogăţiile, ştiinţa...cad, orice încântare a vieţii trece, rămâne doar eterna iubire, cauza fiecărei fapte bune. Iubirea supravieţuieşte în noi, pentru că Iubirea e Dumnezeu. Iubeşte mai presus de toate Adevărul.
Arată-te cum eşti, fără pretenţii, fără frică, fără griji. Dacă Adevărul îţi aduce persecuţii, acceptă-l. Dacă îţi aduce tortură, suport-o. Şi dacă pentru adevăr trebuie să te sacrifici, să-ţi sacrific viaţa, fii puternic în sacrificiu. Moartea nu e sfârşitul, ci principiul.
sâmbătă, 13 martie 2021
Dumnezeul minunilor
Etichete:
Biblia,
credinta crestina,
crestinism,
documentar,
documentare,
documentare crestine,
dumnezeu,
dumnezeul minunilor,
film,
filme,
filme crestine,
minune
sâmbătă, 6 martie 2021
marți, 2 martie 2021
duminică, 28 februarie 2021
Film: Horea
Etichete:
Alba Iulia,
film,
filme,
filme istorice,
filme romanesti,
Horea,
Horea Closca si Crisan,
Rascoala lui Horea Closca si Crisan,
tarani
vineri, 28 noiembrie 2014
„Marcellino. O minune de băiețel”
„Marcellino.
O minune de băiețel”
Cine-i Marcellino veți citi mai jos. Minunea acestui
băiețel constă în faptul că în inocența lui de copil L-a servit pe Mântuitorul
Iisus Hristos cu pâine și vin. Romanul/filmul este plin de simboluri religioase:
cei 12 frați din mănăstire și cu Marcellino 13 ne duc cu gândul la Mântuitorul
Iisus Hristos împreună cu cei 12 Apostoli. Prietenul invizibil a lui Marcellino
pe nume Manuel ne duce cu gândul la numele Domnului: Emanuel. Momentul în care
Mântuitorul Cel Răstignit coboară de pe cruce și frânge pâinea, iar apoi luând
vinul ne duce cu gândul la Cina cea de Taină sau „părăsirea” lui Marcellino de
către frați în urma unei „boacăne” făcute de acesta este momentul în care el
își găsește liniștea în brațele lui Iisus Hristos. Când suntem părăsiți de toți
oamenii să ne amintim că nu suntem părăsiți de Domnul!
Am avut ocazia să-l cunosc pe Marcellino citind
cartea părintelui Constantin Necula: http://www.agnos.ro/magazin/product_info.php?products_id=551&osCsid=83dbbb4005da59c450e0c053d123ee82
unde dânsul spune: „Dintre toate cărţile
despre copii pe care le-am citit, aceasta ce v-o repovestesc acum mi-a plăcut
în chip deosebit. Un copil ca acest Marcellino nu putea lipsi dintre prietenii
voştri. Simpatic şi gingaş, bucuros şi când este trist, cred că inima lui poate
fi de folos inimii voastre, mereu în căutare de prieteni. Nu, nu-i povestea
unui Sfânt, ci a unei posibile căi de întâlnire cu Hristos. M-a uimit modul în
care Dumnezeu l-a dăruit pe Marcellino cu vederea lucrurilor ascunse,
învăţându-ne că nu trebuie să ajungi bunic pentru ca să te bucuri de Biserică,
de Dumnezeu. Cred că pentru voi, dragii mei, acesta este un îndemn să fiţi
mereu curaţi cu inima, pentru ca Dumnezeu să se bucure să locuiască în ea. Am
văzut şi filmul cu puştiul acesta. Atunci m-am gândit, uitându-mă în ochii
înlăcrămaţi ai prietenilor voştri şi ai mei, studenţi la Facultatea de
Teologie, ca şi în ochii copiilor mei, că acest personaj de poveste poate fi
alternativa falşilor prieteni pe care vi oferă desenele animate, monştrii şi
vrăjitoarele cu care vi s-a împuiat capul. Căutaţi la fratele Marcellino. În bucuria
soarelui, prin praful câmpului, la marginea lumii descoperă tainele lumii şi
ale lui Dumnezeu. Ştiţi ceva mai frumos decât aceasta? Eu nu. Am ales să vă
repovestesc cartea, nu doar s-o traduc, pentru că am discutat cu copiii mei de
acasă, Costi şi Alexandra, şi unde n-au priceput textul, l-am întors pe gustul
lor. La textul original, care trebuie să ştiţi că este în limba spaniolă, am
adăugat un text în limba italiană şi scenariul filmului despre care v-am spus.
Aşa cred că am crescut pe Marcellino mai cu folos dinaintea voastră. Să nu fiţi
supăraţi de finalul cărţii. Frăţiorul acesta minunat, Marcellino, nu este. Voi
îmbrăţişaţi pe părinţii voştri, spuneţi-le că-i iubiţi. Au mare nevoie de
aceasta…”.
Adevărul este că auzisem despre acest băiețel minune
când am lecturat una din conferințe Părintelui în care amintea despre prima
ediție a cărții și despre filmul din 1955 pe care l-a vizionat împreună cu
studenții teologi. Filmul a fost atâta de bun încât i-a impresionat pe aceștia
până la lacrimi, dar iată ce spune un site de specialitate http://www.cinemarx.ro/filme/Marcelino-pan-y-vino-Marcelino-pan-y-vino-51437.html
despre acest film: „In Spania secolului
al XVIII-lea, 12 calugari franciscani gasesc pe treptele manastirii un bebelus
abandonat si, fiind incapabili sa ii gaseasca parintii biologici sau sa il
plaseze intr-o familie adoptiva corespunzatoare, decid sa sfideze conventiile
religioase si sa il creasca ei insisi pe baiat. Desi calugarii sunt blajini,
Marcelino resimte lipsa copiilor de varsta lui, motiv pentru care se furiseaza
afara din manastire si cauta compania altor baieti, generand prin sotiile lui
un asemenea dezastru in oras incat calugarii sunt amenintati de catre primar cu
expulzarea din locasul de cult daca nu remediaza pagubele. Intr-o zi in care
patrunde fara acordul calugarilor in podul manastirii, Marcelino observa un
Isus din lemn rastignit pe cruce si ii ofera acestuia paine si vin din pranzul
lui saracacios. Drept rasplata pentru generozitatea copilului, fiul lui
Dumnezeu prinde viata si ii devine acestuia prieten si confident, promitandu-i
sa ii indeplineasca o dorinta. Marcelino vrea sa le vada pe mama lui si pe
Fecioara Maria, iar Isus Hristos realizeaza un miracol in urma caruia Marcelino
este sanctificat”.
Dar ce fel de film este? „Marcelino, Pan y Vino este un film spaniol realizat de regizorul
maghiar Ladislao Vajda în anul 1955. Filmul a fost bazat pe romanul lui José
Maria Sanchez Silva” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcelino,_Pan_y_Vino).
Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că în anul
2010 a apărut un remake mexican a filmului din 1955 cf. http://www.catholica.ro/2013/02/08/marcelino-pan-y-vino-revine-intr-o-versiune-mexicana/:
„Magia unuia dintre cele mai
populare filme catolice spaniole ale secolului XX este readusă în actualitate
de un remake mexican. “Miracolul lui Marcelino” se bazează pe adaptarea
cinematografică din 1955 a povestioarei “Marcelino Pan y Vino” scrisă de Jose
Maria Sanchez. Povestea relatează aventurile unui băiat orfan, abandonat ca
prunc de mama sa pe treptele unei mănăstiri franciscane.
Filmul original spaniol, regizat de Ladislao Vajda,
a fost un succes la festivaluri de film precum cele de la Berlin sau Cannes,
copilul actor Pablito Calvo fiind premiat pentru rolul său, Marcelino.
Istorioara începe cu un grup de fraţi care găsesc un nou-născut pe treptele
săracei lor mănăstiri, devastate de război. Neputând să caute ajutor datorită
violenţelor, fraţii se hotărăsc să îl crească chiar ei. Marcelino creşte, şi se
ţine de şotii cu fraţii, alături de Enrique, prietenul lui cel mai bun. Când
vede legătura strânsă dintre acesta şi mama lui, Marcelino începe să ducă dorul
propriei lui mame.
Un atac condus de revoluţionari lasă micul sat unde
se afla mănăstirea în pragul dezastrului, iar mama lui Enrique moare.
Marcelino, speriat, se retrage în singurul loc unde fraţii îi spuseseră să nu
intre: în mansarda mănăstirii. Aici era păstrat un crucifix în mărime naturală,
dar Marcelino este încă prea mic să îl recunoască pe Cel Răstignit. Crezând că
omului de pe cruce îi este foame, el îi aduce pâine şi vin, şi îi împărtăşeşte
dorinţa sa profundă de a-şi cunoaşte mama.
Deşi remake-ul este amplasat în contextul
revoluţiei mexicane, producătorul şi scenaristul Mikel Garcia explică faptul că
nucleul povestirii, relaţia dintre Marcelino şi Isus, “este acelaşi ca în
povestea originală”. “Dacă în versiunea din 1995 era primarul comunist care
dorea să ia fraţilor mănăstirea, în noua versiune este un revoluţionar
mexican”, explică Garcia. Noul film este distribuit acum şi în limba engleză,
pe DVD, iar mai multe detalii se pot afla de pe situl MarcelinoFilm.com”.
Și acum pentru cine are copii nu trebuie să uităm că
există și varianta animată a acestui film http://www.cinemagia.ro/filme/marcelino-pan-y-vino-marcelino-pan-y-vino-14927/:
„O femeie isi abandoneaza copilul pe
treptele unei manastiri. Dupa 6 ani copilul spera ca intr-o zi isi va gasi mama”.
Puteți viziona filmul întreg aici: https://hrabalexandru.blogspot.com/2020/04/marcellino-o-minune-de-baietel.html
Puteți viziona filmul întreg aici: https://hrabalexandru.blogspot.com/2020/04/marcellino-o-minune-de-baietel.html
luni, 3 noiembrie 2014
Două filme „dure”
Două filme „dure”
Siberia, Monamour
(Siberia, dragostea mea) - Un film frumos, care îţi arată încă
o dată că necunoscute sunt căile Domnului şi că în fiecare din noi sălăşuieşte
şi îngerul şi demonul; că fiind puşi în faţa unor situaţii limită acţionăm
imprevizibil… Toamnă târzie în Siberia. În taiga, într-un sat pustiu, trăiește
un bătrân, pe nume Ivan, împreună cu nepotul său Leshia, în vârstă de 7 ani. O
haită de câini sălbatici devorează tot ce e viu în zonă. Unul dintre acești
câini este cel mai bun prieten al lui Leshia. Uneori, Yuti, unchiul băiatului,
vine să le aducă de mâncare și, odată, întorcându-se înapoi spre locuința lui,
este atacat de câini și moare. Ivan și Leshia rămân fără provizii. Într-o zi,
băiatul îl surprinde pe Ivan țintind spre câinele pe care îl consideră prietenul
său și fuge de acasă. Bătrânul îl va găsi mai târziu pe băiat ascuns într-o
fântână secată, însă nu poate să-l scoată singur de-acolo. În această situație,
pornește să caute ajutoare, expunându-se și la pericolul pe care îl reprezintă
câinii sălbatici.
Regizor:
Slava Ross
Scenarist:
Slava Ross
Genul:
Drama Durata: 102 minute
(Sursa:
http://ortodox.md/articole/siberia-monamour-siberia-dragostea-mea-film-rusesc-cu-subtitrare-in-romana/Moldova
Ortodoxă)
Lapidarea
(The Stoning Of Soraya M.) - (Paula Vezențan) - Lumea arabă încă ne mai uimeşte şi azi prin violenţa
şi sălbăticia de care dă dovadă în ultimul secol. Violenţă manifestată atât
prin atacuri teroriste, prin războaie civile cât şi prin legea lor islamică
denumită sharia, lege la care se ţine foarte mult, dar care nici ea măcar nu e
respectată. De la revoluţia din 1979, unele din ţările arabe printre care şi
Iranul au adoptat fundamentalismul Islamic, legea islamică. Odată cu
instaurarea noului regim, Iranul a devenit aproape o ruină, atât din punct de
vedere material cât şi din punct de vedere moral.
Reprezentarea femeilor musulmane în cinema este una
destul de recentă, controversată chiar. Femeia musulmană este reprezentată şi
ca prostituată sau soţie temporară (Prostitution Behind the Veil) şi rebelă
(Persepolis), dar cel mai des este reprezentată ca femeia mereu supusă
bărbatului, victimă a societăţii arabe.
Supremaţia bărbatului este vizibilă şi devine lege
pentru femeile de acolo. Viaţa unei femei este în mâinile bărbatului de când se
naşte până moare. În copilărie, tatăl are dreptul asupra vieţii ei, iar după ce
se căsătoreşte viaţa ei este în mâinile soţului ei. Acest lucru ne este
demonstrat de numeroasele cazuri de lapidare, biciuire, detenţie şi spânzurare
a celor care încalcă legea islamică. Majoritatea victimelor, însă, sunt femei.
Un astfel de exemplu este conturat în controversatul
film “The Stoning Of Soraya M”, film care a înfuriat Iranul, autorităţile
nefiind de acord cu afişarea acestor execuţii, considerând că aceste lucruri
trebuie să rămână în interiorul ţării lor, neacceptând intervenţia
occidentului.
Filmul prezintă o poveste reală, şi este bazat pe
bestseller-ul cu acelaşi nume al jurnalistului franco-iranian Freidoune
Sahebjam, care a publicat cartea în 1994.
Drama are loc în anul 1986, în Iran. Povestea începe
când jurnalistului franco–iranian Freidoune Sahebjam i se strică maşina şi
merge în cel mai apropiat sat ca să o repare. Atunci, intră în discuţie cu o
femeie, Zahra, care insistă să vină la ea până ce îi va fi gata maşina ca sa îi
spună povestea nepoatei ei, Soraya. Aceasta îi povesteşte amănunt cu amănunt
ceea ce se întâmplase doar cu o zi în urmă. Soraya Manutchehri era soţia lui
Ali şi mama a patru copii, doi băieţi şi două fete. Acţiunea începe când soţul
Sorayei, Ali, vrea să se căsătorească cu Mehri, în vârstă de 14 ani, fata unui
deţinut de la închisoarea unde era el gardian. Ali nu îşi permitea să întreţină
două soţii, aşa că de Soraya vroia să divorţeze. În schimbul divorţului, Ali îi
lăsa casa, grădina stâncoasă şi cele două fete. Soraya nu vroia să accepte doar
atât ci vroia ca Ali să îi plătească şi o sumă lunară pentru fete. Pentru
refuzul ei, Soraya primea bătăi şi umiliri zilnice, chiar şi băieţii ei o
umileau încurajaţi de tatăl lor care le spunea mereu că această lume este una a
bărbaţilor.
Chinul Sorayei părea să ia sfârşit odată cu primirea
unei slujbe oferită chiar de mullahul (preotul) şi primarul satului, aprobată
şi de soţul ei Ali. Slujba consta în menaj zilnic la casa lui Hashem, a cărui
soţie murise şi care avea un băiat retard. Încet, Soraya îşi aduna bănuţii şi,
în timp, urma să îi dea divorţul lui Ali. Însă, Ali nu mai avea răbdare. Acesta
a trecut la acţiuni drastice şi îşi acuză soţia de adulter. Şantajându-l cu
trecutul pe mullah, care a fost un deţinut la închisoarea unde lucra Ali ca şi
gardian, a fost uşor să obţină un „martor vrednic”.
Acum având un aliat, Ali şi mullahul satului au mers
împreună la „concubinul” Sorayei, Hashem, acesta fiind un om simplu, fără
educaţie, pe care l-au forţat să spună „adevărul” despre ceea ce face Soraya
mai exact în casa lui. Ameninţat chiar cu moartea de către cei doi, Hashem
acceptă să spună ce vor să audă. După ce şi-a adunat martorii, Ali începe să
îşi bată soţia în public, alimentându-le astfel furia consătenilor pentru crima
soţiei lui. Soraya nu avea idee ce se întâmplă. Primarul (care era cea mai mare
autoritate în sat) a fost chemat la faţa locului. Acesta îi cere Sorayei să îşi
dovedească nevinovăţia.
Încă o dată, vedem supremaţia bărbatului. Când o
femeie îşi acuză soţul de o crimă ea trebuie să îi dovedească vinovăţia iar
cand un bărbat îşi acuză soţia, tot ea trebuie să îşi dovedească nevinovăţia.
Acuzaţiile curg lanţ, iar Soraya nu mai are nici o şansă în faţa acestor
bărbaţi, argumentele ei nefiind luate în seamă.
Primarul împreună cu mullahul, tatăl Sorayei, soţul
ei, Ali se întrunesc pentru a decide soarta Sorayei. Sentinţa este moartea prin
lapidare. Aceştia trimit o înştiinţare la casa Zahrei, unde era adăpostită
Soraya, cum că într-o ora va avea loc execuţia ei prin lapidare.
Lapidarea este pedeapsa maximă pentru adulter. În
cadrul acestei execuţii acuzatul este legat de mâini şi pus într-o groapă în
genunchi, pe urmă este îngropat până la brâu, apoi bătut cu pietre până la
moarte. Pietrele nu trebuie să fie nici prea mari, ca victima să moară repede,
dar nici prea mici ca să nu îi provoace durere. Pietrele trebuie să fie
potrivite ca execuţia să fie una lentă şi dureroasă.
Soraya este bătută cu pietre până la moarte, chiar
şi băieţii ei dau cu pietre în ea. Scena este una foarte bine realizată, foarte
reală, foarte şocantă şi surprinde foarte bine acest fel de execuţie barbară.
Mătuşii ei, Zahra nu îi este îngăduit nici măcar să o îngroape, ea ducând
trupul neînsufleţit al nepoatei ei pe malul râului. În dimineaţa următoare a
cules de pe malul râului ceea ce câinii au lăsat din ea şi a îngropat ultimele
rămăşiţe din ceea ce a fost ieri Soraya.
Jurnalistul a fost foarte mişcat de această poveste,
a avut şi dificultăţi la părăsirea satului, mullahul şi primarul încercând să
îl oprească când au aflat ce ştie jurnalistul.
Astfel de comploturi şi execuţii mai au loc şi azi,
chiar dacă suntem în secolul XXI. În lumea arabă, în „lumea bărbaţilor”,
cuvântul femeie înseamnă un obiect, nu o fiinţă.
Viaţa acestora înseamnă prea puţin pentru
comunitatea în care trăiesc ca să aibă parte de drepturi sau respect.
Din păcate se aud doar ecourile acestor femei, dar
răspunsurile nu se întorc. (Sursa: http://blogdeseminar.wordpress.com/2011/12/07/lapidarea-the-stoning-of-soraya-m/)
Filme se pot viziona aici: Siberia - dragostea mea
Etichete:
arabi,
Biblie,
caini,
Coran,
credință,
crestini,
dragostea mea),
film,
filme,
islam,
Lapidarea (The Stoning Of Soraya M.),
Monamour (Siberia,
ortodoxie,
rusi,
Sfanta Scriptura,
Siberia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)