Pr. Daniel Benga: Femeile purtătoare de mir sau curajul vieții alături de Dumnezeu

Femeile Mironosițe: Arhetipuri ale dragostei și jertfei creștine - 2025

În Duminica Femeilor Mironosițe, Biserica Ortodoxă aduce un omagiu acelora care, într-un moment de maximă nesiguranță și pericol, au rămas fidele dragostei lor față de Hristos. Femeile Mironosițe sunt prototipuri ale credinței lucrătoare, ale curajului născut din iubire și ale mărturisirii tainice, dar puternice, a Învierii.

Dragostea care biruie frica

Dragostea Femeilor Mironosițe nu a fost una teoretică sau sentimentală, ci una vie, tradusă în fapte. Ele s-au îndreptat spre mormântul Mântuitorului cu inima plină de dorința de a-I aduce ultimul omagiu, înfruntând astfel primejdii reale: paza armată, piatra grea, întunericul și ostilitatea vremii. Această dragoste a fost atât de puternică încât a biruit frica și îndoiala, devenind astfel o mărturie tăcută, dar covârșitoare, a fidelității umane față de Dumnezeu.

Curajul credinței

În contrast cu apostolii care, de teama persecuțiilor, s-au ascuns, Femeile Mironosițe au îndrăznit să își urmeze chemarea lăuntrică. Curajul lor nu a fost rezultatul unei încrederi în sine, ci rodul credinței și al dragostei necondiționate față de Hristos. Prin prezența lor la mormânt, ele devin primele mărturisitoare ale Învierii, primind de la Înger vestea cea mai importantă a istoriei: „A înviat, nu este aici” (Marcu 16, 6).

Rolul femeii în viața Bisericii

Deși femeia nu este chemată la preoția sacramentală, misiunea ei în viața Bisericii este esențială. Prin maternitatea biologică și spirituală, femeia devine un instrument al lucrării lui Dumnezeu în lume, formând caractere și sădind credință în inimile generațiilor următoare.

Exemplul literar al „Inimii de mamă”, prezentat de George Coșbuc, ilustrează această capacitate extraordinară a femeii de a iubi jertfelnic, așa cum au făcut-o și Femeile Mironosițe.

Lecția pietrei prăvălite

Întrebarea Femeilor Mironosițe: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?” (Marcu 16, 3) transcende contextul istoric și devine o întrebare existențială pentru fiecare credincios. Piatra grea poate simboliza păcatele, suferințele sau obstacolele din viața spirituală.

Prin Învierea Sa, Hristos prăvălește aceste pietre, deschizând omului calea spre lumină, iertare și viață veșnică.

Actualitatea modelului Mironosițelor

Astăzi, femeia creștină este chemată să urmeze exemplul Mironosițelor printr-o credință vie, prin curaj în mărturisire și prin iubire jertfelnică. Participarea activă la viața liturgică, pregătirea interioară pentru întâlnirea cu Hristos în Sfânta Euharistie și răspândirea iubirii și a iertării în familie și în comunitate sunt forme concrete de actualizare a chemării Mironosițelor în contemporaneitate.

Așadar, Femeile Mironosițe sunt un simbol al dragostei puternice, al credinței lucrătoare și al curajului în fața încercării. Ele ne învață că adevărata fidelitate față de Hristos presupune jertfă, înfruntarea fricii și mărturisirea credinței chiar și atunci când lumea pare ostilă.

În această Duminică specială, să cinstim nu doar memoria lor, ci și toate femeile credincioase care, în tăcere sau în rugăciune, în familie sau în comunitate, aduc lumina Învierii în viața celor din jur.

 

Predica părintelui Teofil Părăian - Duminica a Treia după Paști

Duminica Femeilor Mironosițe - 2024

 

Duminica va fi închinată Femeilor Mironosițe.

Cine sunt aceste femei curajoase? Sunt femeile care în dimineața zilei întâi a săptămânii: Duminica, până a nu se lumina au alergat din dragostea lor pentru Mântuitorul la mormântul Său ca să-I ungă trupul cu miresme. Îmi place să mi  le închipui cum alergau în noapte, făpturi firave, având pe buze și în gând doar o singură întrebare „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?”. Ele nu se întrebau: „cum vom trece de soldați?”, nu aceasta era grija lor, ci grija lor era piatra de la ușa mormântului. Așadar, spunem despre ele că pe lângă dragoste aveau curaj. Ajunse la mormânt ele nu găsesc soldați, nu găsesc piatră, ci văd mormântul deschis, intrând în mormânt sunt întâmpinate de îngerul Domnului care le spune că Domnul a înviat, iar apoi la cere să meargă să spună ucenicilor că va merge înaintea lor în Galileea. Deci, putem spunem despre ele că aveau credință pentru că au crezut ce le-a spus îngerul, devenind primele mărturisitoare ale Învierii Domnului.

Aș puncta câteva lucruri legate de ele. În primul rând, Femeile Mironosițe cu cele patru virtuți ale lor: dragostea, curajul, credința și mărturisirea ne arată că de multe ori o femeie poate face un lucru bun, acolo unde s-ar dori să facă acel lucru un bărbat. În timp ce toți bărbați din jurul Mântuitorului, în afară de Sfântul Evanghelist Ioan, au fugit speriați atunci când Acesta pătimea, iar după moartea Sa stăteau ascunși, niște simple femei au rămas alături de Mirele iubit chiar și după moartea Lui. De aceea, niciodată nu mai putem spune despre femeie că este necurată sau că în anumite perioade nu are voie să intre în biserică.

Mântuitorul nu a dat femei darul preoției, pentru că femeia a primit darul jertfei nașterii copiilor. Darul nașterii arată că femeia este chemată să-și arate dragostea și credința prin calitatea ei de mamă. Mama este cel dintâi pedagog, cea dintâi educatoare. Inima mamei bate pentru copilul ei și dincolo de ușa mormântului. Se spune că „o mama avea un copil, pe care îl iubea foarte mult. Când fiul ei ajunse mare însă, se îndrăgosti de o fata și-și pierdu cu totul capul. «-Vrei să fii soția mea?» o întrebă, într-o zi.«-Voi fi soția ta numai dacă îmi aduci inima mamei tale, ca o dovadă a dragostei ce-mi porți!» A răspuns fata. Auzind aceasta, băiatul se duse repede și-și omorî mama. Îi scoase inima cu un cuțit și apoi o rupse la fugă înapoi, să i-o ofere iubitei lui”. Și tare frumos este continuată această poveste de poetul George Coșbuc: „și-atunci, d-atâtea gânduri abătut,/Împiedicându-se, el a căzut/În drum, ținându-și talismanul strâns/La piept. Și-un glas amestecat cu plâns/A răsărit atunci înduioșat,/Și plin de-o milă dulce l-a-ntrebat:/- «Tu te-ai lovit, iubitul meu? Să-mi spui!»/Era inima moartă-a mamei lui”.

De aceea, femeile mironosițe ne dau și altă lecție. A doua învățătură pe care o desprindem urmând exemplul lor este cel al pregătirii cu atenție pentru Sfânta Liturghie. Ele s-au pregătit cu daruri de miresme ca să-I ungă Trupul Domnului. Noi ne pregătim în primul rând prin rugăciune, cerându-ne iertare și arătând iertare, să părăsim gândurile rele, gânduri de răzbunare, de invidie, de zavistie, încercând să ne îndreptăm gândul la Dumnezeu aducându-I ca dar sufletul nostru. Le văd pe toate femeile, când merg către biserică ca pe Femeile Mironosițe ale acestor timpuri. Azi nu mai îi aduceți Mântuitorului daruri de aloe, smirnă, mir și ale mirodenii, ci darul rugăciunii curate și mirul dragostei, darurile de pâine și vin care se vor preface în Trupul și Sângele Domnului.

Un alt aspect la care aș vrea să ne gândim este întrebarea care era pe buzele Femeilor mironosițe: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?”. Oare câte mame nu plâng spunând cine va prăvăli piatra de pe sufletul copiilor mei ajunși în situații grele sau câte soții nu spun cine va prăvăli piatra de pe inima soțului meu căzut în patimi grele? Oare câți dintre noi nu am întâlnit măcar o dată în viață un moment de singurătate, un moment de neajutorare sau un moment când nu mai puteam conta pe nimeni dintre oameni, când cei care ar fi trebui sau ar fi putut să ne ajute nu au făcut-o? Oare câte mame, câte soții, câți soți, câți copii nu spun: „Doamne, dă piatra, dă pământul la o parte să-mi văd copilul, să-mi văd soțul sau soția, să-mi văd părintele?” Oare câți dintre noi nu am spus: „Doamne, când vei prăvăli piatra necazurilor mele? Doamne, când voi vedea și eu Lumina Învierii în viața mea?” Și tocmai în astfel de momente dacă ne deschidem cu adevărat ochii vedem intervenția lui Dumnezeu. Vedem Îngerul Domnului care ne spune: „Nu vă înspăimântaţi!”. Priviți cu atenție și veți vedea Învierea și în viața voastră. Hristos este Cel care va preface lacrimile în bucurie veșnică. De aceea, atunci când ne salutăm cu Hristos a înviat! mărturisim ca va veni o vreme când mormântul suferinței noastre va fi luminat de razele învierii.

Așadar, să le mulțumim tuturor femeilor din Biserica noastră, din viața noastră, tuturor mamelor și soțiilor noastre, să înălțăm rugăciuni în fața lui Dumnezeu pentru dânsele și vă urăm un sincer și călduros La Mulți și Fericiți Ani!