Posturi de Radio Creștine

Posturi de Radio Creștine

Nr.	Nume	URL
ORTODOXE
1.	Radio Dobrogea	http://stream.arhivaradiodobrogea.ro:7000/dobrogea
2.	Radio Trinitas	http://live.radiotrinitas.ro:8000
3.	Radio Doxologia	http://rlive.doxologia.ro/stream.mp3
4.	Radio Ortodoxia Tinerilor	http://89.32.159.37:8500/

Program de ascultat aceste posturi: http://www.screamer-radio.com/.

loading..

Lebede la Satchinez

 O pereche de lebede a poposit în comuna Satchinez

loading..

Vizitele Pastorale - Hrab Alexandru

    Articol despre vizitele pastorale ale preotului.  Apărut în revista Arhiepiscopiei Timișoara, Învierea, anul XXV, NR. 29 (563), Serie Nouă, noiembrie 2014.

Vizitele Pastorale - Hrab Alexandru

Vizitele pastorale

Prof. Alexandru Hrab

Trăim într-o lume secularizată în care membrii Bisericii se îndepărtează tot mai mult de Adevăr, se îndepărtează tot mai mult de calea care duce spre Hristos. Falsele valori stau la loc de cinste pe când adevăratele valori sunt considerate demodate fiindcă ele ar îngrădi chipurile libertatea omului. Acesta este mediul în care preotul, ca și păstor sufletesc al parohiei este chemat să intervină pentru ca păstoriții să-și găsească din nou calea spre Dumnezeu. Urmând cuvintelor și exemplului Mântuitorului care a spus că „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Marcu 10 ,45) și că „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale”.(Ioan 10 ,11), preotul trebuie să caute să fie păstorul cel bun care să-și pună sufletul și să-și slujească enoriași.

Una dintre metodele de intervenției pe care le poate folosi preotul în folosul slujirii credincioșilor, pe lângă oficierea sfintelor Slujbe, pe lângă predica duminicală și orele de cateheză este reprezentată de vizitele pastorale. Dar ce sunt vizitele pastorale? În linii mari sunt „întâlniri ale preotului cu enoriașii săi, în casele acestora sau în instituțiile în care aceștia își desfășoară activitatea”[1]. Astfel, putem să spunem că vizitele pastorale sunt întâlniri ale preotului cu toți membrii parohiei, de la cei mai mici, până la cei mai bătrâni, întâlniri care au loc de obicei la casele acestora, în care preotul stă de vorbă cu ei și în care caută să afle nevoile lor și în același timp să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu.

            Părintele Nicolae Necula de la Facultatea de Teologie din București a împărțit vizitele pastorale în vizite sistematice sau programate, adică cele care se efectuează după un plan bine stabilit, bine pus la punct și vizite întâmplătoare, adică vizitele care țin de îndatoririle liturgice ale preotului față de credincioși din parohiei[2]. Totuși trebuie să ne punem întrebarea dacă aceste vizite întâmplătoare care țin de nevoile liturgice ale credincioșilor se pot considera cu adevărat vizite în sensul propriu al cuvântului din care credincioși pot învăța câte ceva? Dacă ele se fac mai ales atunci, după cum afirmă părintele, când omul se află în boală sau la sfârșitul vieții pământești[3] acei oameni ce mai pot învăța, ce mai pot discuta cu preotul când lor le stă gândul la necazul care s-a abătut sau care se abate asupra lor? Este adevărat că și aici preotul poate să-i îmbărbăteze ajutându-i să-și pună nădejdea în Dumnezeu, dar în astfel de momente este greu că cei păstoriți să se gândească la nădejde. Și așa de multe ori în unele locuri a devenit o tradiție ca doar atunci când cineva „trage să moară” preotul să meargă să-l viziteze. Este bine și de folos ca preotul să-i viziteze pe cei aflați în suferință, dar acest lucru trebuie să fie constant și nu doar atunci când aceștia sunt într-un stadiu final al bolii[4] și astfel nici cel bolnav, dar nici ceilalți credincioși nu vor vedea în preot pe cel care aduce moartea, ci pe cel care dă nădejde, care dă speranță pe cel care vine să-L aducă pe Hristos Care dă vindecare.

Privind de această dată spre vizitele sistematice, observăm că la aceste vizite au fost încadrate și vizitele legate de marile sărbători, pentru binecuvântarea casei[5]. Și aici intervine o problemă, de exemplu, într-un sat mare sau la orașe, unde sunt totuși mai mulți slujitori la o parohiei, mai există timpul necesar ca preotul să poată să stea de vorbă și să asculte probleme de la fiecare casă pe care o binecuvintează?

Cu adevărat cele prezentate mai sus reprezintă vizite, dar ele sunt vizitele de necesitate, vizite sacramentale, vizite în care se discută prea puțin despre nevoile oamenilor, în care prea puțin se ține cont dorințele lor, așa cum ar trebuie să fie după părerea noastră vizitele pastorale. Plecând de la cele enunțate,  nu vedem rostul împărțirii vizitelor pastorale în vizite programate și ocazionale, ci vizitele ar trebui să fie pe ordinea de zi a agendei preotului o continuă lucrare a acestuia. De preferabil ar fi, dacă s-ar putea și ar permite timpul să nu treacă o zi în care preotul să nu viziteze măcar o familie din parohie. Un bun exemplu de vizite pastorale poate fi urmărit și în romanul „Lucrătorii viei”[6].

            Din păcate pentru mulți dintre preoți vizitele pastorale nu au o importanță deosebită. Se mulțumesc cu faptele prezentate mai sus și atât, uitând parcă cuvintele Mântuitorului: „adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Matei 25, 45).

a)      De aceea nu putem să nu vedem importanța vizitelor pastorale, mai ales pentru un preot venit nou în parohie pentru că reprezintă un bun prilej ca preotul să-și cunoască viitorii enoriași și să-și aleagă colaboratorii potriviți pentru ca în viitor să-și pună în mișcare toată parohia, așa cum afirmă părintele Gheorghios Kapsanis „preotul poate să pună în mișcare toată parohia lui și să insufle un interes catehetic în toate cadrele și membrii ei, astfel încât toți să colaboreze la lucrarea catehetică, fiecare în felul său propriu, unul prin rugăciune, altul prin exemplul și sfaturile lui, iar altul prin susținerea economică a lucrării catehetice. Preotul catehet transformă parohia într-o parohie care catehizează. Psalții, epitropii, paracliserul, dobândesc o conștiință catehetică”[7].

b)      Un alt rol important al acestor vizite este acela că prin ele, preotul poate cunoaște întreaga situație financiară a membrilor parohiei. Astfel, va putea ca să ceară sprijinul persoanelor bine puse la punct din punct de vedere financiar pentru a le ajuta pe acele persoane din parohiei mai năpăstuite de soartă.

c)      Un alt mare rol pe care îl au vizitele pastorale este legat de problemele spirituale ale credincioșilor. Așadar, preotul va putea sta de vorbă cu ei dându-le un sfat potrivit pentru că de multe ori un cuvânt face mult și astfel, enoriași vor vedea în preot un adevărat părinte pe care simte durerea atunci când fii săi sufletești sunt bolnavi spiritual. Despre necesitatea vizitarea celor bolnavi trupește numai amintim aici fiindcă am amintit mai sus.

d)     Un alt beneficiu al vizitelor pastorale îl reprezintă împrietenirea preotului cu cei mai mici membri ai familie. Astfel, copiii vor fi familiarizați cu preotul și nu vor vedea în acesta un om înfricoșător așa cum i-au învățat părinții, ci un prieten de nădejde, un om la care vor ști să apeleze atunci când au probleme grave.

e)      O altă situația care impune vizită pastorală este dată de construirea unui nou locaș de închinare, sau pentru înzestrarea locașului cu obiecte necesare cultului, sau pentru pictarea ei, de asemenea, pentru întreținerea cimitirului sau a unor clădiri anexe bisericii[8]. Preotul va merge însoțit de epitrop și de preferabil un membru al consiliului parohial pentru a vedea fiecare familie din parohiei cum și în ce fel poate să ajute la ducerea la bun sfârșit a celor începute.

Ca o concluzie preotul nu trebuie să uite „să-i viteze în mod regulat și constant pe cei bolnavi, pe cei în vârstă, pe cei săraci și pe cei care se află în diferite situații grele. El trebuie să-i consoleze, să le insufle curaj, să le dea speranță și să se îngrijească de ajutorarea lor”[9]. Și să fie conștient că acest lucru nu se poate realiza fără ajutorul vizitelor pastorale.

În câteva cuvinte putem spune că prin vizitele pastorale se continuă Liturghia din Biserică sau am putea spune că ele reprezintă o „Liturghie după Liturghie”. Ele ne arată că Liturghia nu rămâne doar la actul săvârșirii ci ea se continuă în viața preotului și implicit prin vizita preotului și în viața credincioșilor. Ele sunt ocazii prin care preotul poate să-și cunoască enoriași mai ales dacă este un preot venit nou un parohie. De asemenea, ele reprezintă un prilej de a sta de vorbă cu membrii Bisericii și a-i învăța. Reprezintă un prilej de-a-i cerceta pe cei aflați în suferință. De asemenea, urmând exemplul păstorului și turma va începe să-și facă vizite și astfel se va restabilii pentru oameni comuniunea pierdută. Am putea spune că vizitele pastorale fac parte din marea misiune pastorală și de catehizarea pe care preotul o are primită de la Hristos și prin care preotul nu face altceva decât să-i conducă pe oameni spre Hristos.

Bibliografie

·         ***Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura IBMBOR, Bucureşti, 2006.

·         Bel, Pr. Prof. Dr. Valer, Misiune, parohie, pastorație, ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2006.

·         Iosu, Lect. Univ. Dr. Mihai, Studii de Teologie practică, ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2009.

·         Necula, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D., Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. 3, ed. IBMBOR, București, 2004.

·         Matallinos Gheorghios D., Parohia – Hristos în mijlocul nostru, traducere pr. prof. Ioan I. Ică, Deisis, Sibiu, 2004.

---

[1] Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D. Necula, „Ce sunt vizitele pastorale, când se fac și ce rol au ele în activitatea preotului?”, în Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. 3, ed. IBMBOR, București, 2004, p. 285.

[2] Ibidem, p. 287.

[3] Ibidem, p. 291.

[4] În legătură cu pastorația bolnavilor recomandăm studiul Părintelui Lect. Univ. Dr. Mihai Iosu, „Priorități pastorale: bolnavi”, în Studii de Teologie practică, ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2009, pp. 77-100.

[5] Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D. Necula, op. cit., pp. 288-289.

[6] Este vorba despre romanul lui Dumitru Beleneș, apărut la editura Oastea Domnului din Sibiu în anul 2012, roman în care aceste prezintă primii 10 ani din viața preotului Ioan Mirea, cel care va ajunge mai târziu Episcopul Iosif Gafton.

[7] Gheorghios D. Matallinos, Parohia – Hristos în mijlocul nostru, traducere pr. prof. Ioan I. Ică, Deisis, Sibiu, 2004, p. 117.

[8] Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D. Necula, op. cit., p. 290.

[9] Pr. Prof. Dr. Valer Bel, Misiune, parohie, pastorație, ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, p. 97.

loading..