Mănăstirea Bodrog –
septembrie 2013
Am reuşit cu ajutorul
Bunului Dumnezeu să ajung la un început de septembrie la Mănăstirea Bodrog. Din
nefericire Părintele Manasie Groza nu mai îmi iese în întâmpinare şi asta mă face
să mă simt ca un străin faţă de mănăstire. Părintele se odihneşte acum în
ţărâna din grădina de cruci a mănăstiri alături de alţi vieţuitori care s-au
ostenit şi s-au rugat ani de zile pentru pacea a toată lumea. Şi de ce nu şi
îmi place să cred şi să mă gândesc la acest lucru Dumnezeu i-a deschis poarte
Împărăţiei Cereşti să se bucure alături de cei pe care i-a pomenit şi i-a
invocat de atâtea ori ca mijlocitori în rugăciunile sale către Tatăl Ceresc.
Despre mănăstire nu pot
să zic decât că era scufundată într-o linişte totală. Monahii ca nişte albine
erau toţi la adunat de cartofi pe câmpul din jurul ansamblului monahal. Aşa-i
la mănăstire: rugăciune şi ascultare!
Şi tocmai acum când
m-am gândit să prezint mănăstirea o prietenă mi-a trimis un link al unui om
frumos: http://ciulerazvan.ro/ şi mă
întreb de ce tocmai în acest moment? Poate pentru că Dumnezeu are întotdeauna
grijă să ne arate unele lucruri trebuie doar să avem ochi să le vedem. Dacă mă
gândesc la cetatea Bodrogului şi la acest tânăr teolog pot spune că bucuria
revederii mănăstirii mi-a adus bucuria descoperirii acestui tânăr. De aceea vă invit
să vă împărtăşiţi din bucuria mea!