Hristos nu umilește, ci ridică: lecția slujirii și a
smereniei în viața de zi cu zi
Ascultând
azi evanghelia și predică rostită, cu vădită emoție, în care preotul a adus un
gând legat de apostoli. Puteau spune, aceștia, Doamne, dă să stăm pe 12 cruci,
dar nu... Când Mântuitorul avea nevoie de a-I fi alături, ei au căutat rangul
și lauda în fața oamenilor. Slava deșartă, duhul mândriei. Dar Hristos a rămas
gentleman şi cavaler. Hristos nu i-a lepădat. Nu i-a mustrat cu asprime, nu i-a
rușinat, nu i-a alungat. A rămas Același: blând, răbdător, nobil. Un Domn
adevărat. Așa cum spune Nicolae Steinhardt, Hristos este singurul Domn care nu
umilește, ci ridică. Nu cucerește prin forță, ci prin iubire. Nu impune, ci
cheamă.
Și
poate că aici este și lecția pentru noi: nu suntem departe de apostoli. Și noi
căutăm uneori locul întâi, lauda, recunoașterea. Dar Hristos nu încetează să
fie lângă noi, chemându-ne nu la slavă, ci la cruce. Nu la mărire deșartă, ci
la iubire smerită. Pentru că, în cele din urmă, adevărata slavă nu este aceea
de a fi văzuți de oameni, ci de a rămâne lângă Hristos, chiar și atunci când
drumul duce spre Golgota.
Un
alt aspect, al predici era punerea în evidență a faptul de a fi slujitori: în
familie, în primul rând, apoi cu oamenii din jurul nostru. Parafrazez câteva
cuvinte: cuvântul lui Hristos – „cine vrea să fie mai mare să fie slujitorul
tuturor” – pare, la prima vedere, împotriva logicii noastre. Noi asociem „a fi
mare” cu a fi deasupra celorlalți. Hristos răstoarnă această perspectivă:
adevărata măreție nu stă în a domina, ci în a sluji. În viața de zi cu zi, asta
nu înseamnă gesturi spectaculoase, ci lucruri foarte concrete și, uneori,
foarte tăcute. În familie, înseamnă să nu vrei mereu să ai dreptate, ci să
alegi pacea. Să ajuți fără să ți se ceară, să asculți fără să întrerupi, să
porți povara celuilalt chiar dacă nu e „treaba ta”. La școală sau la serviciu,
înseamnă să nu cauți doar aprecierea sau poziția, ci să fii omul pe care
ceilalți se pot sprijini. Să nu-i calci pe alții ca să urci, ci să-i ridici
când cad. Uneori, înseamnă să faci lucruri mici, pe care nimeni nu le vede, dar
care țin totul în picioare. În relațiile cu oamenii, înseamnă să nu te pui în
centru. Să nu răspunzi răului cu rău. Să ai răbdare cu cel dificil, să nu
judeci imediat, să dai o șansă în plus. Și poate cel mai greu: să slujești
chiar și atunci când nu ești apreciat. Acolo se vede dacă e slujire adevărată
sau doar dorință de recunoaștere. Hristos nu a spus doar acest cuvânt, ci l-a
trăit până la capăt. El, Care era Domnul, a spălat picioarele ucenicilor și a
primit crucea. De aceea, „a fi mare” în sens creștin înseamnă, de fapt, a iubi
mai mult decât ceilalți.
Nicolae
Steinhardt: „Din relatările Evangheliilor – fără excepţie – Hristos ne apare şi
înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.
Mai
întâi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i
bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala
fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care
– până la dirimanta probă contrarie – are încredere în oricine şi nici nu se
grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al
său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar
neasemuita satisfacţie – putinţa de a şti că semenul lor e tot atât de întinat
ca şi ei.
Mai
departe. Hristos iartă uşor şi pe deplin. Şmecherul nu iartă niciodată, ori
dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu ţârâita. Pe când
Domnul: «Nici eu nu te osândesc. Mergi şi nu mai păcătui». Nici eu nu te
osândesc…
E
oricând gata să vină în ajutor, atâta aşteaptă. Îi e milă. Pe văduva din Nain,
pe orbi, pe femeia gârbovă, îi milostiveşte fără ca ei să fi cerut ceva. Ştie
să gradeze aprecierea, dă fiecăruia ce-i al său. Hananeancei, care a dat dovadă
de stăruinţă şi curaj, îi spune mai mult decât altora pe care-i izbăveşte,
întrebuinţează o formulă complementară: O, femeie! mare îţi este credinţa.
(Numai ei; numai ei şi exclamativul O! şi calificativul mare!)” - https://ortodoxiatinerilor.ro/hristos-gentleman-cavaler/.
