Predică la Duminica a șasea după Paști
IPS Bartolomeu Anania
Iubiții
mei, toată această întâmplare extraordinară, și pe care o povestește minunat
Sfântul Evanghelist Ioan, a pornit de la o întrebare: „Cine a păcătuit, el sau
părinții lui, de s-a născut orb?”, pornindu-se de la premisa că orice suferință
are drept cauză o greșeală sau un păcat, ceea ce este adevărat, dar numai în
parte, pentru că există suferință și suferință, pricină și pricină. În
Apostolul de astăzi se vorbește de faptul că Sf. Ap. Petru, împreună cu colegul
său Sila, au fost închiși și au petrecut o vreme în temniță. Ei bine, dar aceea
nu era o temniță pentru prizonierii de conștiință, cum erau ei; era o
închisoare pentru cei de drept comun, pentru borfași, pentru criminali, pentru
răufăcători. Ei au stat împreună și au suferit împreună cu aceia în aceeași
temniță, dar ei sufereau pentru că Îl iubeau pe Hristos și Îl mărturiseau, în
timp ce ceilalți sufereau pentru că urau oamenii și îi jefuiau sau îi ucideau.
