.jpg)
A murit la 115 ani: Sfântul Haralambie,
cel mai bătrân
mucenic din Sinaxarul Bisericii
Prăznuit în Biserica noastră pe în
cea de-a zecea zi a lunii februarie, Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie este
cunoscut, mai ales în mediul rural, ca fiind ocrotitor al grădinilor, viilor și
livezilor și ajutător al celor care lucrează pământul, dar și ocrotitor al
celor bolnavi. În satele românești mai cu seamă, există obiceiul de a sfinți
apa în ziua de 10 februarie, numită și „aghiasma Sfântului Haralambie”. După
săvârșirea slujbei, în unele zone din țara noastră, pomicultorii și grădinarii
cheamă preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile, spre a feri
culturile de calamități și spre a da bun-rod în anul care tocmai a început.
Un aspect aparte pe care am dori să
vi-l prezentăm cu prilejul prăznuirii Sfântului Haralambie din acest an este,
însă, modul în care a trecut la Domnul având o vârstă destul de înaintată și
devenind, astfel, cel mai vârstnic mucenic din Sinaxarul Bisericii. Detalii în
rândurile de mai jos!
„O pildă de viață
cumpătată”
Sfântul Haralambie s-a născut în
oraşul Magnesia, cel mai probabil în Tessalia (Grecia), la sfârşitul primului
secol creştin. S-a născut într-o familie creștină, lucru pe care îl putem
considera o mare binecuvântare pentru el, deoarece spre deosebire de alți
sfinți, încă din copilărie a cunoscut Evanghelia lui Hristos.
În viața sa citim că, încă din
tinerețe a fost o pildă luminoasă de viață cumpătată. Mai târziu, credința sa
în Hristos a devenit tot mai înflăcărată, iar dorința sa de a-i ajuta pe
creștini și pe păgâni să se mântuiască a devenit și mai mare. Nu avea pace
sufletească când se gândea că există oameni departe de Hristos, care nu-și
cunosc menirea și scopul vieții lor pe acest pământ.
La vârsta de 40 de ani devine preot,
iar din această slujire intensifică misiunea sa de convertire a păgânilor la
creștinism. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din Asia Mică, în
perioada domniei împăratului roman Septimiu Sever, Sfântul Haralambie nu și-a
ascuns credința, ci a continuat să slujească Biserica și să propovăduiască
Evanghelia în mod deschis. Deși mulți încercau să-l oprească, să-i spună că se
expune și își pune în pericol viața, Sfântul Haralambie s-a dovedit a fi un
exemplu de curaj și statornicie în credință, refuzând să se lepede de Hristos.
Bătrânețea și
mărturisirea
Conform învățăturii Bisericii
noastre, bătrânețea e o etapă a vieții umane caracterizată de respect și
admirație. Bătrânii sunt considerați purtători de înțelepciune și experiență,
fiind adesea văzuți ca exemple de credință și statornicie în viața duhovnicească.
De-a lungul istoriei creștinismului, bătrânii au deținut un rol central în
comunitatea religioasă, fiind considerați lideri spirituali și surse de
învățătură pentru credincioși, în general. De asemenea, bătrânii sunt adesea
văzuți ca exemple de credință și statornicie în viața creștină. Ei au trecut
prin diverse încercări și ispite și, cu toate acestea, au rămas fideli
credinței lor. Într-o lume în care valorile și convingerile pot fi supuse unor
schimbări rapide, bătrânii reprezintă adesea o ancoră a stabilității
duhovnicești.
Și tot o ancoră – de mărturisire, de
această dată – a fost și Sfântul Haralambie, considerat drept cel mai bătrân
mucenic din Sinaxarul Bisericii noastre. Potrivit tradiției, în momentul
martirizării sale, Sfântul Haralambie avea o vârstă foarte înaintată: 115 ani
(sau, 113 ani după alte surse) însă, cu toate că era slab și neputincios, și-a
asumat pe deplin credința, mărturisindu-L pe Hristos și plătind pentru aceasta
cu prețul vieții.
Pârât că propovăduia credința cea
dreaptă, a fost prins și supus judecății. Înaintea guvernatorului Lucian şi a
celor care îl judecau, Sfântul Haralambie a spus: „Nimic nu este mai
avantajos sau mai plăcut decât chinurile pentru Hristos” şi „Vă
mulţumesc, fraţilor, că, jupuindu-mi trupul bătrân, reînviaţi în
mine sufletul şi-l pregătiţi pentru viaţa veşnică. […] Eu care am îmbătrânit și
mi-am sfârșit vremelnica viață, nu voi să trec cu vederea bunătățile cele
nevăzute care sunt aproape”. Apoi, Lucian recurge la o tehnică de
manipulare emoțională subliniind că din cauza bătrâneții lui nu-l supune la
chinuri. Plin de curaj, Sfântul Haralambie mărturisește că „în luptele
noastre, ale creștinilor, cel mai important este sufletul. Acesta nu
îmbătrânește cu vârsta”.
În urma refuzului categoric al
Sfântului de a jertfi idolilor păgâni, guvernatorul a poruncit să fie supus la
mai multe chinuri, însă mai înainte de a fi dus să i se taie capul, s-a mutat
la Domnul, la 10 februarie în anul 202. Se spune că, înainte de a-și da
sufletul, sfântul a început să se roage puternic și atunci cerurile s-au
deschis, iar sfântul L-a văzut pe Mântuitorul și pe îngerii Săi. După cum citim
în Sinaxar, în acea clipă, Sfântul Haralambie I-a cerut lui Dumnezeu să aibă
grijă de locul în care vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere
niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundență de roade,
iar sufletele oamenilor să fie mântuite. Domnul i-a promis că îi va îndeplini
dorințele și S-a ridicat la cer, luând cu El sufletul smeritului martir.
Lungimea zilelor Sfântului Haralambie
este dovedită și de registrul iconografic. Ieromonahul Dionisie din Furna,
autorul volumului „Erminia picturii bizantine” – cartea de căpătâi a oricărui
pictor, arată că Sfântul Haralambie se zugrăvește de obicei „sub chipul
unui bătrân cu barba albă, lungă și ascuțită, despicată în două”. În
iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat deseori ca
preot, pe când sursele rusești îl prezintă mai ales în înfățișarea sa
episcopală, având însemne arhierești.
Astăzi, un fragment din capul
Sfântului Haralambie se află în altarul bisericii „Sfântul Gheorghe” din
Iraklitsa Veche (în Grecia). În anul 1922, au fost mutate la biserica din
Iraklitsa Nouă. De asemenea, un alt fragment se păstrează la Mănăstrirea „Sfântul
Ştefan” din Meteora, săvârșind nenumărate minuni. În țara noastră, fragmente
din moaștele Episcopului cetății Magnesiei se găsesc la Mănăstirea Miclăușeni
din Iași și la Mănăstirea Râșca, iar în Bucureşti, la bisericile „Sfântul
Dumitru” „Sfinţii Arhangheli” (Oţelari), unde se află un deget al sfântului, şi
la Biserica „Sfântul Stelian“ (Lucaci).
În loc de concluzie, un singur gând:
să îl rugăm pe Sfântul Haralambie să mijlocească așa cum a făcut-o în multe
rânduri către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, pentru vindecarea de
toate bolile sufletești și trupești şi pentru întărirea noastră în credinţa cea
dreaptă.
Sursa: https://www.bizanticons.ro/ro/
De la ei puteți cumpăra diferite
produse dedicate spre cinstirea Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie (icoana
Sfântului Haralambie, alături de câteva volume dedicate lui, precum și cele mai
frumoase cărți de rugăciuni. Comandați pentru biblioteca și colțul
dumneavoastră de rugăciune sau dăruiți celor apropiați un dar fără dată de
expirare:
Icoana metal – Sfantul Sfintit
Mucenic Haralambie 19×24 cm / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/icoana-metal-pe-lemn/17665-icoana-metal-sfantul-sfintit-mucenic-haralambie-19×24-cm-k104-155.html
Sfântul Mucenic Haralambie,
ocrotitorul împotriva bolilor / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/vietile-sfintilor/16521-sfantul-haralambie.html
Vietile Sfintilor de peste tot anul /
Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/vietile-sfintilor/841-vietile-sfintilor-de-peste-tot-anul.html
Acatistului Sfantului Sfintit Mucenic
Haralambie / Click aici pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/acatiste/2070-acatistului-sfantului-sfintit-mucenic-haralambie.html
Așteptarea lui Dumnezeu – Despre
boală, suferință și moarte – Arhimandrit Emilianos Simonopetritul / Click aici
pentru detalii și comenzi: https://www.bizanticons.ro/ro/biserica-si-societatea-pedagogie-crestina/16525-asteptarea-lui-dumnezeu-despre-boala-suferinta-si-moarte-arhimandrit-emilianos-simonopetritul.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu