Le
este îngăduit predicatorilor mireni
să
îmbrace rasă când vorbesc în biserică și după aceea s-o scoată?
Predicatorului mirean care
propovăduiește cuvântul lui Dumnezeu în biserică socotesc nu numai că i se
îngăduie, dar i se impune să poarte rasa în timpul predicii dumnezeiești.
Dacă se înveșmântează cu haina
aceasta psalții și paraclisierii, care săvârșesc în biserică lucrări mai mici,
cu mult mai mult cel care, împreună cu preotul liturghisitor, împlinește
slujirea sfântă în adunarea creștină, adică vestirea voii lui Dumnezeu, această
demnitate profetică a Domnului.
Astfel, înfățișarea lui devine
serioasă, plină de respect și potrivită cu înalta lucrare pe care o săvârșește.
Înveșmântarea vorbitorului cu haina sfântă, arată în mod expresiv că
predicatorul nu vorbește de la sine, nici nu-și propovăduiește învățăturile
proprii, ci este organul Bisericii, care, la porunca și cu voia episcopului,
învață poporul și tâlcuiește cuvântul lui Dumnezeu, slujind astfel, după
apostolul Pavel, Evanghelia lui Dumnezeu (Romani 15, 16)[1].
[1] Ioannis
Foundoulis, Dialoguri liturgice.
Răspunsuri la problemele liturgice, vol. I, traducere Preot Victor
Manolache, ed. Bizantină, București, f.a., p. 144.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu