Cinstirea Sfintei Fecioare Maria - Pr. Alexander Schmemann

 

Cinstirea Sfintei Fecioare Maria

 Pr. Alexander Schmemann

 

            Ceea ce am prezentat până acum nu este singurul conținut al anului liturgic. El include și un al doilea ciclu, închinat cinstirii Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului. Acesta constă în următoarele sărbători mai importante: Nașterea ei – 8 septembrie; Intrarea Maicii Domnului în Biserică – 21 noiembrie; sărbătoarea Bunei Vestiri – 25 martie; sărbătoarea Întâmpinării Domnului – 2 februarie[1]; și, în final, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului – 15 august. Ele ne amintesc despre diferite momente din viața Fecioarei Maria, însă nu sunt doar amintiri. Ele ne revelează cu adevărat ceea ce este viața umană în perfecțiunea ei, pentru că Fecioara Maria este Maica Domnului și, astfel, rodul cel mai bun, ultim, desăvârșit al umanității. Ea este sigura în care vedem ceea ce Dumnezeu a dorit când a creat ființa umană. Când privim la curăția ei, la iubirea ei față de Dumnezeu, la perfecțiunea ei, știm că toate gândurile noastre – „eu sunt bun”, „eu sunt rău”, „eu sunt mai bun”, „eu sunt mai rău” – sunt fără înțeles. Când ne gândim la iubirea ie cerească, la întreaga ei viață, știm că aceasta este viață umană reală și, de asemenea, realizăm cât de departe suntem noi de ea.

            Astfel, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului nu este numai comemorarea nașterii ei, ci descoperirea adevăratului înțeles al intrării fiecărui om în lume. Din momentul în care suntem născuți, deja începem să împlinim destinul nostru uman. Aceasta înseamnă a realiza în condițiile și situația noastră personală nivelul de trăire pe care Fecioara Maria l-a realizat. Ce a făcut ea? Întâi de toate, ea a fost prezentată la Templu, și aceasta s-a întâmplat și cu noi: noi de asemenea am fost prezentați la Templu, în cadrul Botezului și Mirungerii. Aceasta înseamnă într-un sens că am fost scoși afară din această lume și intrăm în adevărata viață care este în Dumnezeu. Înseamnă că viața noastră este închinată și încredințată lui Dumnezeu. Prezentarea la Templu (adică Intrarea în Biserică – n. trad.) este sărbătoarea în care noi învățăm ce înseamnă dăruirea noastră lui Dumnezeu.

            Apoi urmează sărbătoarea Bunei Vestiri: comemorarea vestirii unice făcută Mariei, dar și comemorarea vestirii făcute fiecăruia dintre noi despre ceea ce trebuie să facem în această lume. Pentru că toți avem o vocației care nu este pur și simplu „a reuși” în viață, ci mai degrabă a împlini dorința lui Dumnezeu, „planul” Său unic pentru fiecare dintre noi. Acestei vestiri Fecioara Maria i-a răspuns da. Acest da al ei este acela care face posibil un da al nostru în fața lui Dumnezeu, pentru că răspunsul ei a făcut posibilă venirea lui Hristos la noi. În ea bucuria și supunerea față de dorința lui Dumnezeu, „facă-se voia Ta”, este revelată, dar și dată nouă.

            Următoarea este sărbătoarea întâmpinării Domnului, când ea oferă pruncul ei lui Dumnezeu. Această sărbătoare are sens nu numai pentru mame, ci pentru toată ființa umană, pentru că adevăratul înțeles al vieții noastre și a tot ceea ce există în ea stă în oferirea lor lui Dumnezeu. Uneori, vorbind despre ceva sau cineva pe care noi îl iubim sau de care purtăm grijă, zicem, „acesta este copilul meu”! Dar indiferent ce „copil” avem, trebui să-l oferim lui Dumnezeu. Viața umană adevărată înseamnă să realizăm că totul aparține lui Dumnezeu, și nu există bucurie mai mare decât aceea de a oferi lui Dumnezeu pe acelea pe care-I aparțin. La Sf. Liturghie zicem: „Ale Tale dintru ale tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”. Totul capătă înțelesul adevărat și ne aparține cu adevărat când noi îl oferim lui Dumnezeu cu bucurie, mulțumire și cu iubire.

            Ultima sărbătoare a acestui ciclu este Adormirea Maicii Domnului. Acum vara este aproape de sfârșit; fructele și florile sunt frumoase; frunzele devin aurii și roșii, dar ele sunt încă vii. Natura s-a împlinit pe ea însăși și totul se pare că a atins perfecțiunea. În mijlocul acestei lumi minunate, noi sărbătorim, într-un sens voios, moartea Fecioarei Maria, și afirmăm în imnele noastră că ea nu a fost părăsită în moarte. Pentru că așa de mare a fost iubirea ei, așa de mare a fost puterea luminii, pe care ea a avut-o în ea însăși și a vieții ei cu Dumnezeu, că a fost ridicată din moarte către Hristos; și în aceasta, în înălțarea ei, a început învierea noastră, a tuturor. Sărbătoarea o descoperă pe care ca primul rod al Învierii lui Hristos. Dar ceea ce s-a întâmplat cu ea se întâmplă și cu noi; calea ei este calea noastră. Contemplarea vieții noastre prin ea, ființa umană desăvârșită[2].

---

[1] În Biserica Ortodoxă, sărbătoarea Întâmpinării este închinată Mântuitorului Hristos, accentul punându-se pe persoana Dumnezeiescului Prunc, ceea ce a și dat numele sărbătorii „Întâmpinarea Domnului”. În Biserica Romano-Catolică accentul se pune pe persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pentru a se curăța, așa cum prevedea Legea. Aceasta a și dat numele sărbătorii: „Festum Purificationis Beatae Mariae Virginis”. Vezi Pr. Ene Braniște, Liturgică generală, București, 1985, p. 204. De concepția catolică despre această sărbătoare au fost influențați și unii teologi ortodocși, așa cum se poate vedea și în cazul autorului de față. Vezi și Dr. Dragomir Demterescu, „Cinstirea și venerațiunea Sfintei Fecioare”, în: Biserica Ortodoxă Română, XXXVIII (1914), 8, pp. 796-797.

[2] Pr. Alexander Schmemann, Liturghie și viață. Desăvârșirea creștină prin intermediul experienței liturgice, Traducere Pr. Viorel Sava, Basilica, București, 2014, pp.130-132.

Dragi elevi,

Dragi elevi,

         Deschideți-vă pământul sufletesc pentru a primi sămânța pe care fiecare profesor o sădește, pentru că doar așa puteți aduce rod bun. Culegeți mierea din toate materiile care vi se predau. Priviți materiile ca pe niște flori care abundă în nectar. Străduiți-vă să învățați la fiecare materie. Nu ascultați basmele celor care spun, multe la număr, că nu au rost, pentru că în viitor nu vă veți folosi de ele sau pentru că veți urma un alt liceu, un alt profil. De exemplu, nu poți fi întotdeauna bun la matematică, dar străduiește-te să o înveți, pentru că ea te ordonează, de va ajutat când ai un material lung și greu de învățat. La literatură citește tot, doar așa vei avea un vocabular bogat, învață biologia, pentru ca să fii pregătit pe când te vei îmbolnăvii. Și exemple pot continua despre folosul religiei, fizicii, chimiei, logicii, limbilor străine, muzicii, ed. plastice etc.

Nu uitați că prin profesorii voștri vă vorbește Hristos. Ascultați-i și prețuiți-i ca pe proprii voștri părinți. Tratații cu respect și căutați părțile bune în fiecare dintre ei. Doar așa veți vedea că ei vă vor deveni nu doar prieteni, ci părinți. Nu îi judecați după faptul că nu sunt întotdeauna calmi, că nu au timp să vă asculte, că v-au nedreptățit la note. Gândiți-vă că poate în astfel de momente au aflat că cineva drag lor suferă sau că au pierdut pe cineva drag ori poate că nu au terminat la timp o lucrare. Poate la rândul lor au fost certați de alte persoane sau au avut o oră puțin mai dificilă. Vă garantez că în ciuda acestor probleme acești oameni vă iubesc și își doresc tot binele pentru voi.

Iubiți elevi, voi sunteți mădulare (fiecare) în parte (I Corinteni 12, 27) ale trupului școlii și împreună suntem cu toții mădulare ale Trupului lui Hristos – Biserica - . „Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună” (I Corinteni 12, 27), de aceea, fiți sigur că atunci când suferă un elev, suferă o școală întreagă și viceversa, când suferă un profesor.

         Porniți plini de curaj în noul an care vă așteaptă. Puneți înainte de toate pe Hristos și faceți totul ca pentru Hristos. Sunt sigur că veți avea numai bucurii. Profitați de acest timp al tinereții și bucurați-vă de ea. Faceți-vă prieteni în viața reală, prieteni adevărați și cu care să mergeți spre Împărăția Vieții. Faceți din clădirea școlii a doua voastră familie. Pentru că până la urmă școala este o mare familie.

         Mult succes și Dumnezeu să vă trimită pe Duhul Său cel Sfânt să vă lumineze mintea spre a înțelege toate învățăturile pe care le primiți. Dumnezeu crede în voi!

Dragi profesori

Dragi profesori,

Dragi profesori, începe un nou an în care veți fi, din nou, martiri. Asemenea, mucenicilor care au murit pentru Hristos vă veți jertfi sufletește pentru fiecare elev pe care-l veți naște spiritual spre o viață de calitate punându-vă sufletul pe tavă plătind pentru aceasta de multe ori un preț greu, acela de a nu mai avea timp de propria familie. Sunteți oameni prin care timpul nu curge, rămâneți mereu tineri alături de tineri, printre tineri. Este o bucurie să vezi o doamnă învățătoare trecută de prima tinereți cum se joacă cu micii bobocei care învață să înoate în apele scrisului și ale cititului. Va veni o vreme când gândurile foștilor elevi se vor îndrepta spre dumneavoastră, căci pentru unii ați fost singura șansă la o viață normală. Iar când va veni vremea să părăsiți acest loc, dincolo de ușa mormântului veți vorbi altor generați care vor asculta poveștile nescrise spuse la masa de seară sau la gura sobei de câte un părinte sau bunic care își va elogia profesorii cu mândrie nefățarnică. Bucurați-vă pentru că aveți o profesie nobilă

Știu că vă bucurați când elevii dumneavoastră au performanțe și plângeți atunci când îi veți vedea că nu au trecut anumite „obstacole”. Vor fi părinți care vă vor condamna – vă vor certa și vă vor disprețui - ori vă vor critica pe nedrept, sistemul nu va fi întotdeauna de partea voastră, dar știu că în ciuda nemulțumirilor, în ciuda tuturor problemelor nu veți renunța. Nu veți renunța pentru că sunteți cei care vă înmulți talanții primiți de la Stăpânul Ceresc, folosindu-i pentru a cumpăra suflete care la rândul lor vor câștiga alți talanți și alte suflete.

Dumnezeu este cu voi! Sunteți neprețuiți. Sunteți neprețuiți, pentru că voi sunteți semănătorii Cuvântului lui Dumnezeu în pământul sufletesc al elevilor, fie el căzut lângă drum și călcat în picioare și ciugulit de păsări sau între spini ori loc pietros, dar mai ales în pământul cel bun. Chiar dacă păsările vor ciuguli sămânța, chiar dacă spinii o vor înăbuși și soarele o va usca bucurați-vă și pentru aceasta. Poate că sămânța nu a rodit anul acesta, dar poate că va rodi anul viitor. Păsările o vor purta spre alt pământ roditor, spini se pot transforma în trandafiri, soarele care uscă ajutat de vânt și ploaie poate face să crească alt rod mai frumos.

         Vă doresc un an plin de binecuvântări, cu alese roade, tot ce vă propuneți să vi se împlinească și cu elevi pe măsura efortului pe care-l depuneți! 

Cu respect fostul elev - actualul coleg 

 Hrab Alexandru