Idei
pentru Duminica tuturor Sfinților (Prima Duminică după Rusalii)
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi:
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru
el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Iar de cel care se va lepăda de
Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care
este în Ceruri. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu
este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine
nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu
este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat
toate şi Ți-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat
zic vouă că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului
va ședea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri,
judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi
oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie,
sau copii, sau ţarini, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi şi viaţă
veşnică va moşteni. Și mulţi dintâi vor fi pe urmă şi cei de pe urmă vor fi
întâi” (Ev. Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30).
o
Cea mai importantă Ființă pentru noi este
Iisus Hristos. El trebuie să fie în centrul vieții noastre.
o
Este important să-L mărturisim pe Hristos
și credința noastră în El.
o
Cuvintele Mântuitorului nu ne îndeamnă la
necinstirea celor apropiați, ci la sădirea în suflete lor a învățăturii
creștine – să nu ne atașăm egoist de ceea ce avem în această lume. Un proverb
spune: „Nu pune carul înaintea boilor”.
o
„Şi oricine a lăsat case, sau fraţi,
sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarini, pentru numele
Meu, înmulțit va lua înapoi şi viaţă veşnică va moşteni” sau
„Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni
care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau
ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie, Şi să nu ia însutit - acum, în vremea
aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar
în veacul ce va să vină: viaţă veşnică” (Marcu 10, 29-30) – încredere deplină
în purtarea de grijă a lui Dumnezeu – să nu fim cârtitori. Exemplu, dreptul
Iov.
o
La slujba înmormântării spunem: „cu adevărat, toate dulceţile şi măririle
vieţii sunt deşertăciune şi stricăciune, pentru că toţi vom pieri, toţi vom
muri; împăraţii şi mai-marii, judecătorii şi căpeteniile, bogaţii şi săracii şi
toată firea omenească” – totul este trecător.
o
Toți suntem chemați la sfințenie: „Fiţi,
dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”
(Matei 5, 48).
o
Cuvintele: „Oricine va mărturisi pentru
Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu,
Care este în ceruri.Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu
Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10,
2-32) sunt întâlnite în Duminica după înălțarea Sfintei Cruci: „Căci de cel
ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi
păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui
său cu sfinţii îngeri” (Marcu 8, 38 și Duminica a III-a din Post și în Evanghelia
de vineri din Săptămâna a XXIV după Rusalii: „Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă
va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi
înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea
oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu” (Luca 12, 8-9),
dar și la Evanghelia de marți din săptămâna a XXII după Rusalii.
o
„În același context, Iisus își avertizează
ucenicii că nu trebuie să se rușineze înaintea oamenilor de prietenia cu El,
care nu doar că are o valoare inestimabilă (w. MacDonald, op. cit., p.
245 – n.n. nu am identificat cartea citată), dar prezintă și garanția unei
protecții cu totul ieșite din comun. Este și un cuvânt de îmbărbătare în fața
multiplelor împotriviri pe care le vom avea din partea lumii, împotriviri care
vor merge, nu de puține ori, până la suprimarea vieții, cum s-a și întâmplat cu
mulți dintre ucenici. Iisus ne spune că mai mult decât a ucide un trup, și așa
destul de firav și perisabil, oamenii nu pot să facă. Cu toate că nu întotdeauna
și nici toți vestitorii Evangheliei și-au sfârșit viața din cauza persecuțiilor
declanșate de cei potrivnici, se impune să conștientizăm că lucrul cel mai
sigur de pe pământ și imposibil de evitat de cineva este tocmai moartea fizică.
Și chiar dacă nu mori din cauza vreunui accident, ori a dușmanilor, sunt destui
viruși și microbi care te pot măcina și distruge din interior încât, vrând
nevrând, tot acolo ajungi, când ți-a venit vremea. Dar este nobil și lăudabil
să îți găsești sfârșitul împlinind o lucrare nobilă adică sacrificându-te, dacă
se impune, pentru numele lui Dumnezeu ca să-L faci cunoscut lumii. Toți oameni
se tem de moarte și de aceea, indiferent de unde și oricând ar veni, pentru
toți moartea sosește mereu prea devreme, iar ca unii care nu cunoaștem deloc
realitățile de dincolo de granițele acestei vieți, dacă Hristos ne spune să nu
ne temem în viață, decât de ceea ce ne desparte de Dumnezeu, apoi să credem în
cuvintele Sale, deoarece El ne-a spus și de unde a coborât și știm și unde s-a înălțat,
și-L credem pe deplin. El a fost singurul Mesager al cerurilor și de aceea
singurul cel mai au autorizat să ne transmită adevărurile de acolo [...] Ca și
Evanghelistul Matei, Luca face trimitere la omnisciența și providența lui
Dumnezeu care cuprinde toată creația și nici măcar o vrăbiuță, de doar câteva zeci
de grame, nu este uitată de El [...]. Așadar, Dacă Dumnezeu știe și protejează
pe fiecare făptură (Psalmul 103, 27), cu atât mai mult se va preocupa de
oameni, mai ales de cei care împlinesc lucrarea pe care le-o încredințează Fiul
Său cel mult iubit. În concluzia acestui verset reținem că Iisus îi asigură pe
ucenici și de fapt pe toți lucrătorii misionari din via Sa, că și dacă vor avea
cumva de suferit din pricina numelui Său, lucru de altfel imposibil de evitat,
în moarte îi așteaptă Părintele Său cu brațele deschise și îi va așeza cu mare
bucurie în împărăția Lui”[1].
o
„Aceste cuvinte (versetul despre
mărturisire n.n.) ne îndeamnă la a-L mărturisi pe Dumnezeu în și prin viața
noastră. Cum putem face acest lucru? Este important ca viața noastră să fie o
mărturie a faptului că Iisus Hristos este Mântuitorul nostru și Fiul lui Dumnezeu.
viața noastră, în consecință, trebuie să fie a unor buni creștini, fără
sincope. Dacă ești tânăr, trebuie să-ți păstrezi sufletul curat, să asculți de
părinți, să-ți respecți și să-ți iubești familia. Roagă-te și cere înțelepciune
și întărire în credință. Să dorești să te realizezi prin muncă cinstită și să
respecți pe cei din jurul tău. Dacă ești adult, mintea să-ți fie – cu adevărat –
ca a unui om matur, arătându-te înțelept. Să-ți dorești neîncetat să întemeiezi
o familie în care să te simți împlinit, să te știi iubit și apreciat; să te
înconjori de copii care-ți vor schimba și împlini viața. Să te spovedești
sincer și să participi la slujbele Bisericii. Muncește cinstit, iubește-ți
soțul sau soția, crește-ți copiii în respect față de Dumnezeu și de cele
sfinte. Dacă ești la vârsta înțelepciunii, poartă-te cu înțelepciune. Să te bucuri
de ceea ce ai realizat și de fiecare răsărit de soare. Îndeamnă cu o vorbă bună
și blândă și, mai ales, ferește-te să nu fii prilej de sminteală. Privește spre
Dumnezeu toată viața ta; și în ziua de ieri, în cea de azi și în cea de mâine. Viața
noastră să fie o autentică și vie mărturie a Crucii, a Învierii și a Înălțării.
Sfântul Ioan de Kronstadt așa ne învață: «Dumnezeu Se bucură atunci când omul
descoperă lucrarea sa în inima lui, fiindcă El este lumina și adevărul»”[2].
o
Toți suntem chemați la propovăduire și la
misiune: „Vocația misionară nu este numai individuală, ci și colectivă. Comunitatea
liturgică și parohială trebuie să devină de aceea o forță mărturisitoare la
nivel local prin calitatea vieții creștine și slujirea semenilor. Dacă preoția
slujitoare sau sacramentală are un rol și o responsabilitate specială în
misiunea Bisericii, aceasta nu înseamnă că misiunea este rezervată numai clericilor,
dimpotrivă, misiunea creștină este o datorie ce decurge din însăși starea de
creștin. Toți creștinii sunt chemați să vestească în lume, după darurile și
locul lor în Biserică și societate, bunătățile Celui Ce ne-a chemat din
întuneric la lumină și din moarte la viață ( I Petru 2, 9), ca laudă și
mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toate darurile ce ni le-a făcut. Apostolatul
mirenilor este astăzi cu atât mai necesar, cu cât domeniile activității umane
sunt tot mai diversificate și mai complexe așa încât există situații în care
laicii pot desfășura o activate misionară poate chiar mai eficientă. Mărturia prin
calitatea și sfințenia vieții este cel mai eficient mijloc de misiune. Pentru că
nimic nu este mai atrăgător și mai convingător decât creștinul, comunitatea sau
sfântul, care oferă un exemplu concret de împlinire a sensului vieții și iradiază
liniște, pace și iubire”[3].
o
Nu toți trebuie să fim preoți, călugări
sau profesori de religie, dar toți trebuie să trăim autentic viața de creștin
în domeniile în care activăm (medici, profesori, mecanici, tâmplari etc.).
o
Ce pot să fac eu în locul în care sunt
pentru a deveni sfânt? Pentru a duce o viață de sfințenie?
o
„După cuvântul Sfintei Scripturi și al Sfinților
Părinți, creștinul are o responsabilitate nu numai pentru propria mântuire, ci
și pentru mântuirea altora și a întregii lumi. Această responsabilitate se
concretizează în acel mod de viață la care ne îndeamnă ectenia: „pe noi înșine
și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Toți suntem
chemați să ne aducem pe noi înșine și pe alții jertfe duhovnicești, bineplăcute
lui Dumnezeu în Iisus Hristos (Romani 12, 1), pentru ca întreaga creație să
devină o liturghie cosmică, spre lauda lui Dumnezeu și fericirea creaturii”[4].
o
Fiecare dintre noi are datoria să-și pună
în lucrare talanții (darurile) primiți de la Dumnezeu (Matei 25, 14-30). Să nu
ne îngropăm talantul și astfel, să-l lăsăm nefolosit.
o
Să fim autentici.
o
Mântuitorul ne face o chemare la fel cum
i-a făcut și lui Matei: „Vino după Mine” (Matei 9, 9).
o
„Întoarce-te în casa ta şi spune cât
bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu” (Luca 8, 39) – sunt cuvintele pe care le-a
rostit Mântuitorul către cel ce fusese demonizat (cel din ținutul Gerghesenilor)
– mărturisire a lui Hristos.
o
Toți creștinii suntem slujitorii lui
Hristos alături de diaconi, preoți, episcopi și călugări.
o
Prin Botez cu toții suntem slujitori,
robi și ostași ai lui Hristos.
o
Atenție la
Binecuvântările morților: II și III:
„Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu ați
mărturisit și ați fost junghiați ca niște miei, fiind mutați la viața cea neîmbătrânitoare
și pururea veșnică, sfinților; Aceluia cu deadinsul, Mucenicilor, vă rugați, să
ne dăruiască dezlegarea datoriilor”.
„Cei ce ați umblat pe calea ce
strâmtă și cu chinuri, toți care în viață crucea ca jugul ați luat, și Mie
Mi-ați urmat cu credință, veniți de luați darurile, care am gătit vouă, și
cununile cerești”.
[1] Petre Semen, Meditații la Evangheliile de peste săptămână,
ed. Sf. Mina, Iași, 2018, pp 337-338.
[2]
Preot Dumitru Păduraru, Evanghelia zilei. Comentarii la pericopele
evanghelice de peste an, ediția a II-a – revizuită, ed. Trinitas a
Patriarhiei Române, București, 2013, p. 301.
[3] Valer Bel, Misiunea Bisericii în lumea
contemporană, ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2010, pp. 16-17.
[4] Ibidem, p. 17.
