Gânduri
despre Maica Domnului
Hrab
Alexandru
Nu știu
câți v-ați gândit cu adevărat la viața pe care a dus-O Sfânta Fecioară Maria.
Născută într-o familie modestă, la 15 ani ajunge să fie logodită cu Dreptul Iosif.
În anul de logodnă, pentru că atât dura pe atunci logodna la evrei, Îngerul
Gavril vine la Ea, aducându-I vestirea de bucurie, că Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, se va naște ca Om din Ea.
Obiceiul
la iudei era acesta: dacă cineva dintre femei rămânea însărcinată înainte de a
fi căsătorită, aceea femeie era considerată de moravuri ușoare și era
condamnată la moarte prin ucidere cu pietre. Gândiți-vă cum locuitorii din
orașul în care locuia Sfânta Fecioară, văzând-O însărcinată, se gândeau și o
judecau în sinea lor, considerând că ar fi o femeie ușoară, care l-a înșelat pe
Dreptul Iosif, de aceea ne spune Sfânta Evanghelie că Dreptul Iosif ar fi vrut
să o părăsească în ascuns doar pentru a nu fi ucisă cu pietre. Să privim cu
ochii minții la Măicuța noastră, care știind că poartă în pântece pe Fiul Lui
Dumnezeu, a rămas smerită în fața privirilor răutăcioase și pline de pizmă ale
oamenilor şi nu a căutat să se dezvinovățească spunându-le Taina, Miracolul, în
urma căruia a rămas însărcinată, ci gândindu-se că dacă Dumnezeu a ales-O, cu
siguranță tot El va îndrepta lucrurile și va arăta adevărul în ochii oamenilor
și Dumnezeu a îndreptat în așa fel lucrurile că iată, pe Fecioara Maria o laudă
toate neamurile.
Un aspect deosebit, din viața Macii Domnului, îl vedem și
atunci când I se apropia ora nașterii, pentru că nu a fost primită în nici o
casă, nimeni nu a vrut să-i dea un loc de odihnă și cu toate acestea, Ea nu a
deschis gura împotriva Lui Dumnezeu să-i strige spunându-i: „Cum Mie, nu poți să-mi dai un loc de odihnă,
pentru că-L port în pântece pe Fiul Tău?”, ci a rămas smerită, acceptând să
nască într-un grajd de vite.
Un alt episod din viața Maicii Domnului îl vedem la nunta
din Cana Galilei, atunci când tinerilor căsătoriți li s-a terminat vinul, Ea se
înduioșează, nu stă pe gânduri ci merge la Fiul Ei cerându-I să-i ajute pe
tinerii căsătoriți, ca să nu se facă de râs. Și aici vine minunea. Prima minune
cunoscută a Mântuitorului a fost făcută datorită Maicii Sale, deci putem spune
că ea a rămas de atunci mijlocitoare pentru toți oameni care o cheamă în
ajutor.
Poate cel mai greu din viaţa Fecioarei Maria și poate cel
mai marcant, a fost atunci când și-a văzut Fiul, știindu-L fără de păcat, fără
de vină, condamnat la moarte. Oare cum a fost inima Ei de mamă, cum s-a simțit,
atunci când L-a văzut pe Domnul părăsit de toți ucenicii Săi, care au fugit
speriați? Cum s-a simțit văzând că acei oameni, care L-au aclamat pe Domnul atunci
când a intrat în Ierusalim, când El a fost pus în comparație cu tâlharul
Baraba, de Pilat, au strigat „răstignește-L” și atunci când își ducea Crucea,
L-au scuipat și L-au batjocorit? Poate gândind la acest lucruri, poeta Teodosia
Lațcu, cea care mai târziu ajunge Maica Teodosia Lațcu, a scris poezia numită „Maica, în care chiar în prima strofă
spune: „Când El suia cu trudă pe
Golgota,/ Tu L-ai urmat, uitată în popor./ Și nimeni n-a știut că două trupuri
Se frâng, spre mântuirea tuturor;/ Și nimeni n-a văzut, că patru palme/
Se-ntind pe lemn și-n cuie că se bat,/ Că două capete se-cununară/ Cu spinii
grei, în curtea lui Pilat”. Deci, atunci când Domnul Își ducea Crucea spre
Golgota, Maica Domnului a fost singură, uitată de toți, rămasă din nou în
smerenie. Însă după ce vuitul mulțimii s-a potolit, când pe dealul Golgotei au
rămas doar cele trei cruci și ostași care le păzeau, atunci când au venit și
celelalte femei, dar și ucenicul Ioan, care s-a așezat lângă Sfânta Fecioară,
Mântuitorul îi spune de pe Cruce cu referire la Sfântul Apostol Ioan: „Iată fiul tău” și Sfântului Apostol
Ioan: „Iată Mama Ta”. Însă aceste
cuvinte nu sunt adresate doar pentru ei, acolo ci pentru noi toți. Mântuitorul
spunându-ne de fapt: „iat-O pe Mama voastră” Iar Macii Sale: „iată pe fii Tăi”,
adică de acum Tu, Maica Mea, ești Mama oamenilor. Toate acestea ne arată că
Maica Domnului merită o cinstire deosebită.
