Pagini
- Pagina de pornire
- Despre mine
- Dezvoltare personală
- Linkuri psihologie și sociologie + dezvoltare personală
- Diferite linkuri
- Despre Țara Sfântă
- Predici
- Filme
- Softuri utile
- Rugăciuni
- Povești moralizatoare
- Conferințe
- De pe Facebook adunate
- Materiale pentru religie ortodoxa
- Colinde
- Citate
- Sunete de relaxare
- Cărți
- Programe pc gratuite
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino
- Destinatii turistice
- Pagina dedicat videografiei (pasiune)
- Cântece istorice/patriotice
- Să-i ajutăm pe cei de lângă noi
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino S02
- Să ne mai amuzăm
- Versetul zilei
Bine ați venit!
Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.
Faceți căutări pe acest blog
vineri, 1 decembrie 2023
joi, 30 noiembrie 2023
Scrisoarea Sfântului Andrei către Români - Nicolae Pintilie
Scrisoarea
Sfântului Andrei către Români
Nicolae
Pintilie
Vin
zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident
și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica orientală. Să
aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel măgar care,
nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la mijloc. Aveți o
comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi despărțite!
Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este numit drăguțu’ și
bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu este Măicuța Sfântă! Păstrați
această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă
copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!
Împărăția lui Dumnezeu, 30 noiembrie 2014
POPOR ROMÂN,
Îţi scriu cu drag. Scriu pentru fiii
mei, pe care i-am născut prin Evanghelie. Scriu ca un tată fiilor săi, cărora
le-am lăsat toată moștenirea! Cu ochii umezi, îmi amintesc cum am pășit în
pământul vostru. Da, la Tomis m-a lăsat corabia, parcă era ieri… În port,
învălmășeală, iar eu nu cunoșteam pe nimeni. Eram doar un bătrân străin și
zdrențuit. „Doamne, de ce m-ai adus aici? Eu nu cunosc pe nimeni în
aceste ținuturi! De unde să încep, cui să vestesc că Tu ai înviat? Mă simt în
mijlocul lupilor, Doamne! Tu știi sunt bătrân și bolnav…”. În momentul
descumpănirii, pe malul mării… am plâns…!
Cu toiagul în mână și desaga în spate
am început să cutreier țara necunoscută. Atunci am descoperit frumusețile
pământului dintre Dunăre și mare: păduri nesfârșite, munți și râuri, câmpii
mănoase și lunci roditoare. Am găsit pârâiașul și peștera în care, după cum
știți, am locuit la voi! Rugăciune după rugăciune, lacrimă după lacrimă, am
început să zidesc Biserica Neamului Românesc! Să știți că nu mi-a fost ușor! A
trebuit mai întâi să învăț limba și obiceiurile. Atunci, am văzut că acest
popor are o inimă bună și un suflet mare. Niciodată, nimeni nu mi-a închis ușa
– în realitate, nu mie, ci lui Hristos pe care L-am vestit în pământul vostru!
De la zi la zi, poporul lui Dumnezeu a început să crească. Peștera devenea
neîncăpătoare, iar eu nu mai făceam față noilor frați! Atunci am hirotonit
primii episcopi și preoți, bărbați din neamul vostru. Atunci am știut că aici o
să se nască un popor de sfinți.
Am plâns din nou, când a trebuit să
mă despart cu trupul de voi! Hristos avea nevoie de mine în alte locuri. „Doamne,
sunt bătrân, de acum mă pregătesc să vin la Tine! Lăsă-mă să îmi trăiesc
ultimele clipe cu poporul acesta pe care îl iubesc și care mă iubește…”,
am insistat, dar Domnul avea alte planuri cu mine.
Din nou, la Tomis mă aștepta corabia.
Frații au umplut portul. „Doamne, minunat ești Tu! Când am venit eram
singur, iar acum suntem o adevărată Biserică!”. Am pășit în corabie
dar, de fapt, nu m-am despărțit niciodată de voi. Gândul și rugăciunea la voi
mi-au fost. Mă simt tată și apostol al neamului vostru! Orice tată are bucurii
și tristeți de la fiii săi.
Bucurii au fost multe, de fapt, cele
mai multe! Când am văzut că nu v-ați lepădat credința în fața popoarelor
migratoare, care au fost cu sutele, că nu v-ați pierdut în marea islamică, mare
care v-a înconjurat timp 400 de ani, că ați păzit întreaga Europă, că ați ținut
credința așa cum eu v-am lăsat-o, curată și sinceră, deși au fost mulți care au
vrut să o fure, că ați avut domnitori sfinți: Alexandru cel Bun, Ștefan cel
Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazu, Miron Barnovschi și Constantin
Brâncoveanu, m-am bucurat că eu am fost ales să fiu apostolul vostru!
Când am văzut că sămânța semănată de
mine, la bătrânețe și cu multe lacrimi, rodește, a înflorit în mine nădejdea că
neamul meu românesc o să se mântuiască! Sămânța udată de mine în pământul
românesc a rodit și a umplut raiul cu sfinți, deloc puțini: Sfântul Bretanion,
Episcopul Tomisului, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, Sfinţii Mucenici
Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion
din Halmyris, Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor, Sfinții Mucenici Zoticos,
Attalos, Kamasis şi Filippos din Noviodunum, Sfinții Mucenici Nichita şi Sava
şi alţi creştini martirizaţi de goţi, Sfânta Muceniţă Filofteia, Sfântul
Mucenic Montanus, preotul, şi soţia sa, Maxima, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna al
Transilvaniei, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Sfântul Ierarh Calinic de
la Cernica, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Sfântul Ierarh Ilie Iorest,
Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la
Partoş, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Sfântul Ierarh Sava Brancovici,
Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, preotul
mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel, Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul
Constantinopolului, Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Sfântul
Ierarh Simion Ștefan al Transilvaniei, Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei,
Cuviosul Antipa de la Calapodeşti, Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea,
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul,
Cuviosul Daniil Sihastrul, Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi, Cuviosul
Dionisie cel Smerit, Sfântul Ierarh Dosoftei, Sfântul Cuvios Grigorie
Decapolitul, Cuviosul Gherman din Dobrogea, Sfântul Cuvios Ioan Iacob
Hozevitul, Cuviosul Ioan Casian Romanul, Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop,
Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, Cuviosul Nicodim de la Tismana, Sfântul
Cuvios Onufrie de la Vorona, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, Sfântul
Cuvios Paisie de la Neamţ, Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara, Sfânta
Cuvioasă Teodora de la Sihla, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului,
Cuviosul Visarion Mărturisitorul, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, Sfântul Mare
Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfinții
martiri năsăudeni, Sfinții nemțeni…
Cimitirele voastre sunt pline de
sfinții lui Dumnezeu, neștiuți de nimeni. Gropile comune de pe lângă marile
lagăre și închisori comuniste sunt pline de sfinți mărturisitori. Pădurile
voastre ascund cruci pusnicești încă necunoscute. Mănăstirile voastre, casele
voastre sunt înconjurate de sfințenie. De la Mitropolitul Iosif Naniescu „cel
Sfânt al Moldovei”, la părinții Vichentie Mălău și Ioanichie Moroi, la părinții
Paisie de la Sihla și Cleopa, la părintele Arsenie Boca, la mamele și bunicile
voastre sfinte… Din plămada voastră s-au născut Eminescu, Enescu, Brâncuşi,
Vulcănescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Eliade, Iorga, Grigorescu și Tătărăscu…
Sunt nume la care sufletul vostru
tresaltă! Și al meu tresaltă! Pentru că au răsărit din osteneală, din muncă și
prin lacrimi! După cum bine știți, au fost și întristări… dar, nu vi le mai
amintesc, că să nu stric inima voastră!
De fapt… de ce v-am scris… e să vă
previn că vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea
dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica
orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel
măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la
mijloc. Aveți o comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi
despărțite! Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este
numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu
este Măicuța Sfântă!
Păstrați această comoară așa cum v-au
lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă copiii aproape de Cruce, ca să
prindă Învierea!
Drag popor român creștin, măcar acum,
în al treisprezecelea ceas, amintește-ți cine ai fost, cine ești și unde poți
ajunge. De câte ori vrei să calci dincolo de tradiția ta creștină,
gândește-te că un moșneag a plâns pentru tine la marginea mării, acum
două mii de ani! Române drag, credința ta s-a născut din lacrimi! Nu da
cu piciorul la două milenii de pâine neagră, amestecată cu lacrimi și
suferință. Nu lăsa ca evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, a strămoşilor şi a
părinţilor noştri, a celor care au apărat de-a lungul a două mii de ani patria
şi această credinţă, să fie risipite.
„Nu uita că ești român,
Că sus în deal la tine-n
sat
Popa Ioan te-a botezat.
(…)
Nu uita că ești român,
Că tatăl tău și mama ta
Bunicul și bunica ta
Te-au învățat
dintotdeauna să fii bun!”
Al vostru, Părinte întru Evanghelie,
Andrei Apostolul![1].
[1] Nicolae Pintilie, „Scrisoarea Sfântului
Andrei către Români”, Duminică, 30 Noiembrie 2014 http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/scrisoarea-sfantului-andrei-catre-romani.