„Tată,
am cântat Daciei întregi!” - Ciprian Porumbescu, un martir al României Mari.
Compozitorul a murit la doar 29 de ani, după ce austro-ungarii l-au întemnițat
pentru că milita pentru Unirea Bucovinei cu mama România (2 octombrie 1853 - 6
iunie 1883)
Născut pe 2 octombrie 1853, de Sfântul Ciprian, la Șipotele Sucevei, Ciprian Porumbescu a
fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu.
Între 1873 și 1877 a studiat
Teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească
naționalistă „Arboroasa”.
După terminarea facultății,
tânărul teolog a fost întemnițat aproape trei luni pentru activitatea din
cadrul societății „Arboroasa", militantă pentru libertatea Bucovinei de
sub stăpânirea austro-ungară și unirea cu patria-mamă România. Detenția i-a
șubrezit trupul firav. Frigul și mâncarea proastă din închisoare au făcut ca
Ciprian Porumbescu să se îmbolnăvească de tuberculoză.
Ciprian Porumbescu a scris în timpul detenției unele dintre
cele mai bune piese ale sale. Pe 25 noiembrie 1882, a plecat în Italia, în
stațiunea Nervi, pentru tratament. Nu rezistă departe de casă și se întoarce la
Stupca, unde moare pe 6 iunie 1883, la doar 29 de ani, în bratele
Mărioarei, sora sa. 1983 este și anul eliminării lui Mihai Eminescu din presă.
Eminescu îl întâlnise pe Ciprian la Putna și avea să scrie un articol vibrant
la arestarea lui.
Vă ofer în continuare o piesă de teatru dedicată vieții lui:
