Faceți căutări pe acest blog

luni, 16 ianuarie 2017

Un ghid intensiv al gândirii pozitive pentru începător




Nu sunt o persoană prea curajoasă, din păcate nu gândesc pozitiv așa cum ar trebui să gândească un adevărat creștin, un om care ar trebui să se încreadă cu toată tăria în Dumnezeu și în ajutorul său și am o stimă de sine scăzută. Știu că și tu ești o astfel de persoană sau dacă nu ești, cu siguranță, ai nevoie de sfaturi pentru a-i încuraja pe alții, iar eu am găsit ceva ce cred că ne-ar putea ajuta. Nu putem uita că „Domnul ne scoate din robia păcatului și totodată ne liberează din tirania fricii. Ne dăruiește cele două nestemate: libertatea și curajul. Așa fiind, creștinului nici nu-i incumbă îndatorire mai sfinte și mai de seamă decât a iubi și a-și dovedi curajul”[1]. În cazul meu și al altora aceasta înseamnă să ne îmbunătățim stima de sine și de a ne vedea într-un mod pozitiv corect, pentru că „modul în care te vezi tu poate influența modul în care te văd ceilalți…sau chiar modul în care te tratează”. De aceea, „nu prin fuga de obstacole, nu prin ocolirea greutăților ne formăm caracterul, ci prin luptă, prin luare lor în piept, prin eforturile reluate de câte ori este nevoie până la izbânda finală. Încât, atunci când Mântuitorul îngăduie să fim puși în prezența unor piedici, El face lucrul acesta din înalte considerente pedagogice. Domnul nu voiește ca urmașii Săi, să fie slabi, molâi, timorați, ci voiește oameni energici, dârji, consecvenți, capabili să slujească lui Dumnezeu și oamenilor cu ne înduplecată fermitate și în spiritul unei iubiri dezinteresate…Domnul nu dorește să aibă în Biserica Sa niște contemplativi pasivi, niște abulici, niște ființe fără linie în viață și gata ă dea bir cu fugiții la cele dintâi ciocniri cu greutățile ivite în cale. Hristos Domnul ne cere să fim credincioși cu voință tare, cu inimi receptive, pentru înnoiri sănătoase și mereu disponibili de a participa la lupta împotriva a tot ce împiedică înfăptuirea unor tot mai înalte forme de viață”[2].
P.S. În următorul text am adăugat și eu unele paranteze acolo unde am găsit de cuviință și am crezut că pot fi de folos anumite adnotări.

Un ghid intensiv al gândirii
pozitive pentru începători[3]


1.      Imediat după ce te-ai trezit, dă drumul la aparatul audio. Amintește-ți să îți pregătești aparatul cu o seară înainte, introducând în el caseta sau CD-ul pe care dorești să îl asculți dimineața, astfel încât atunci când te trezești să nu ai altceva de făcut decât să apeși pe butonul Play. O casetă sau un CD cu afirmați pozitive reprezintă o modalitate ideală de a-ți începe ziua (Dialogul interior pentru începerea unei zile într-o stare de încredere în sine este ideal în acest scop). La fel de bine, poți opta pentru o casetă cu o meditație ghidată, una motivațională, inspirațională sau pentru o carte audio. Trăim într-o perioadă excepțională pentru învățare și pentru creșterea personală! După cei ai apăsat pe butonul Play, rămâi în pat cu ochii închiși și lasă afirmațiile pline de putere și de iubire să pătrundă adânc în interiorul tău. Cred că ești de acord că această metodă este mai bună decât să zaci în pat, spunându-ți că nu ai nici chef să te dai jos din el și să te confrunți cu toate necunoscutele îngrozitoare ale zilei. [n.n. Aici aș adăuga că „atunci când te trezești, încearcă să-ți îndrepți gândurile către Dumnezeu. Aceasta trebuie să fie cea mai firească activitate și în celelalte momente ale zilei, pentru că nu există ființă căreia Dumnezeu să nu-i fie atât de necesar, atât de drag, atât de mult dorit. Căci fiecare lucru pe care îl avem sau l-am avut, chiar și propria noastră ființă – absolut orice -, este un dar de la Dumnezeu… prin urmare, este firesc ca gândurile noastre să se îndrepte întâi către Dumnezeu, cu astfel de cuvinte din inimă: «Slavă Ție, Doamne, slavă Ție, Multmilostive!»”][4].
2.      După ce te-ai dat jos din pat, caută cu privirea citatele pozitive pe care le-ai plasat prin casă: pe pereți, pe frigider, pe oglindă și așa mai departe. Gândește-te cât de ușor le-ar fi oamenilor să se simtă bine! [n.n. Noi în ortodoxie nu ne-am ocupat prea mult de dezvolta latura aceasta a citatelor motivaționale, dar frații noștri de alte confesiuni au dezvoltat pe cât este posibil această latură, chiar și în psihologie există numeroase cărți editate pe această temă. Aceasta înseamnă că noi ne putem folosi de unele din aceste citate sau meditații, dar să le trecem prin filtrul gândirii ortodoxe; aș aminti de la frații greco-catolici colecția Vitamine zilnice pentru suflet, 12 volume, ed. Pauline.
De asemenea, pentru noi de mare cinste avem unele scrieri din Filocalie, din Pateric pe lângă versetele din Sfânta Scriptură, dar și din scrierile Sfinților Părinți. Mie îmi place foarte mult Sf. Ioan Gură de Aur. Aici aș recomanda scrisorile dânsului către Diaconița Olimpiada[5]. Am selectat aici, ca exemplu, câteva versete și citate pe care le putem folosi:
„Te voi lăuda (Doamne), că sunt o făptură aşa de minunată” (Ps. 138, 14).
„Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?” (Ps. 26, 1).
„Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini” (Isaia 41, 10).
„Eu sunt chipul lui Dumnezeu. Mă iubesc și mă accept pe mine însumi, exact așa cum sunt”.
„Necazurile de acum pune-le alături cu bunătățile viitoare și nicicând descurajarea nu-ți va moleși nevoința” (Sf. Marcu Ascetul).
„Când suferi vreo ocară de la oameni, cugetă îndată la slava ce-ți va veni de la Dumnezeu. Și ocara te va lăsa neîntristat și netulburat; iar slava credincios și nesupus osândei, când va veni” (Sf. Marcu Ascetul).
„De multe ori, Dumnezeu, când nu convinge cu cuvintele, ne lasă să ne învățăm minte cu faptele” (Sf. Ioan Gură de Aur).
„Cercetează bine faptele tale și vei vedea că cel care te-a nedreptățit te-a făcut mai puternic” (Sf. Ioan Gură de Aur).
3.      În timp ce te îmbraci, pune-ți o muzică ce îți face sufletul să cânte. Poate fi o muzică de relaxare, clasică, rock sau de orice al tip [n.n. Religioasă, Populară, o rugăciune]. Important este să îți facă plăcere în momentul respectiv.
4.      Simultan (tot în timp ce te îmbraci), repetă afirmațiile pe car ele-ai ales pentru ziua respectivă. Ideal ar fi să faci acest lucru în fața oglinzii. Repetă afirmațiile timp de cel puțin 10 minute și amintește-ți de ele inclusiv de-a lungul zilei, ori de câte ori negativitatea încearcă să pătrundă iarăși în mintea ta. Procesul necesită o vigilență continuă, căci negativitatea are un fel al ei de a se furișa pe nesimțite înapoi în minte ta, unde crede că îi este locul. De îndată ce devii conștient de ele înlocuiește gândurile negative cu afirmațiile pozitive ales pentru ziua în curs. Ne lăsa micuța voce din minte ta să preia controlul asupra ta. Depășește-ți negativitatea interioară cu ajutorul afirmaților pozitive! Îți garantez că dacă vei persevera cu această practică, vocea negativă va deveni o raritate, iar cea pozitivă va deveni regula. Tot secretul constă în a crede că repetițiile continue vor sfârși pentru a avea efectul scontat. [n. n. „După ce te-ai spălat și te-ai îmbrăcat, t educi în fața sfintei icoane și spui rugăciunea de dimineață…Mulțumește-I lui Dumnezeu că te-a păzit în noaptea ce a trecut și îți dă timp de pocăință și îndrepte, căci fiecare zi este pentru noi una nouă, și nu una meritată. Căci nici o zi nu urmează automat după noapte. Foarte mulți oameni, după ce s-au culcat seara, nu s-au mai sculat în această viață, ci în cea viitoare, în veșnicie…Câteodată și o mică sperietură ne poate produce moartea…N-am putea și noi muri? Da, am putea, foarte ușor…Atotbunul, Atotmilotsivul Dumnezeu…ne-a salvat și ne-a mai dat o nouă zi pentru mântuirea sufletului. Nu putem atunci să-I mulțumim lui Dumnezeu?...Mulțumește-I lui Dumnezeu și pentru alte binefaceri pe care le-ai primit de la El. mulțumește-I că te-a creat, că te ține în viață, că te-a răscumpărat, că te-a adus la credința cea adevărată și în ea ți-a dat și continuă să-ți dea toate mijloacele pentru mântuire. Toate aceste binefaceri sunt nemăsurat de mari și merită recunoștință profundă și neîncetată. Ai fi simțit bucurie vieții dacă Dumnezeu nu te-ar fi creat? Ai fi acum în viață dacă El nu te-ar ține în viață?...Mulțumește-I Domnului că în noapte ce a trecut a binevoit să-ți întărească puterile trupului și ți-a dat posibilitatea să te îndeletnicești iar cu probleme de folos vieții. Câți oameni, din cauza infirmităților lor, nu sunt în stare s-și câștige existența? Câți oameni nu pot să facă nici cele mai simple și necesare mișcări…Mulțumește-I lui Dumnezeu că ți-a dat putere trupului][6].
Notă: La început, îți sugerez să nu dai drumul la televizor sau la radio și să nu asculți știrile, dacă ești obișnuit să faci acest lucru. Acestea sunt concepute în mod deliberat într-o manieră uluitor de negativă. Până când ajungi la măiestrie, lasă vocea pozitivă să fie singura „știre” pe care o asculți în timp ce te pregătești pentru ziua care începe. Dacă ești obișnuit să citești ziarul în timpul micului dejun, înlocuiește această obișnuință cu o carte inspirațională sau motivațională.
            În timp ce predam un curs despre teamă la New York, mi-am instruit cursanții să evite complet știrile, experimental. Cu toții au rămas surprinși de diferența pe care au simțit-o. în loc să mai discute cu prietenii lor despre cât de groaznice sunt lucrurile care se întâmplă în această lume, ei au început să le împărtășească ideile pozitive pe care le-au învățat din cărțile de dezvoltare personală pe car ele-au citit, iar conversațiile lor au devenit mai animate și mai savuroase.
            După ce ți-ai schimbat complet atitudinea mentală, înlocuind-o pe cea negativă cu cea pozitivă, poți reîncepe să asculți știrile și să citești ziare. Cel mai probabil vei constata cu însă surprindere că ți-ai dezvoltat o perspectivă nouă, mai constructivă asupra mass-mediei, privind „știrile proaste” ca pe niște oportunități de a-ți asuma responsabilitatea pentru tine însuți și pentru comunitatea în care trăiești.
5.      Dacă faci zilnic exerciții fizice, inserează în timpul lor și gânduri pozitive. Afirmații de gen: „simt cum energia curge liberă prin corpul meu” sau „Îmi creez o zi frumoasă” vor face ca ședința de exerciții fizice să devină mult mai eficientă.
6.      Să spunem că ți-ai terminat micul dejun și a sosit timpul să te pregătești pentru a pleca la lucru. Eu locuiesc în Los Angeles și îi aud adeseori pe oameni plângându-se de perioada pe care trebuie să o petreacă în automobilul lor. Nu este însă cazul meu! Eu una mi-am transformat mașina într-un „templu al învățării” și de-abia aștept să mă urc în ea. De îndată ce pornesc motorul, dau drumul la una din benzile sau unul din CD-urile mele. Ascult în mașină fie mesaje inspiraționale sau motivaționale, fie muzică ce îmi creează o stare de bună dispoziție. În timp ce alți oameni consideră acest timp pierdut, eu îl consider extrem de productiv. Dacă nu aș călători cu mașina, aș avea mult mai puțin timp la dispoziție pentru ascultat.
Notă: Nu asculta muzică de relaxare sau de meditație în mașină, din motive evidente!
      Dacă te duci pe jos la serviciu, echipamentele audio moderne permit ascultarea materialelor dorite. Dacă preferi, poți repeta mintal afirmațiile pozitive. Dacă lucrezi acasă, ești norocos, căci înseamnă că poți asculta toată ziua mesaje pozitive, în timp ce faci curat prin casă sau gătești. Dacă ai copii mici acasă, gândește-te la impactul pozitiv pe care îl pot avea aceste mesaje asupra minții lor tinere și ușor de impresionat.
7.      Când ajungi la birou, uită-te mai întâi pe toate mesajele pozitive pe care ți le-ai plasat aici. Savurează momentul și lasă-ți sufletul să își ia zborul la auzul mesajelor inspiraționale!
8.      Alege o afirmație specială pentru ziua în curs. Noteaz-o în jurnalul tău. Dacă nu îți vine nicio idee, alege unda in cărțile sau benzile mele din seria Dialogul interior. Alternativ, vizitează site-ul meu[7] și folosește afirmația zilei pe care o plasez pe el. ori de câte ori îți consulți jurnalul, repetă afirmația zilei de cel puțin zece ori. Dacă dorești, poți plasa un cartonaș pe care ți-ai notat afirmația zilei pe birou, astfel încât să îți sară în ochi. În momentul de față, afirmația de pe cartonașul pe care îl am chiar lângă calculator este: „Tot ce mi se întâmplă este perfect” [n.n. „Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8, 28)]. Ea îmi reamintește că tot ceea ce mi se întâmplă viață are scopul de a mă învăța ceva și de a mă ajuta să îmi continui creșterea personală. De aceea, o consider o afirmație minunată! [n. n. „Orice fel de muncă ai de făcut, fie că ești într-o funcție de conducere, de judecată, de învățare a cuiva, de a scrie ceva, de a face vreo muncă artistică sau un lucru de mână, de arat câmpul, de semănat, de recoltat sau treierat, de cosit și strâns fânul și altele, să faci toate acestea, fie că sunt pentru tine, pentru familia ta sau pentru alții, ca și cum ai face-o pentru Însuși Dumnezeu…să o faci așa cum se cuvine…din suflet…cu bucurie, cu mare dragoste și mai ales fără să cârtești…Să-ți îndeplinești îndatoririle ce îți revin conform funcției și profesiei tale cu hărnicie și corectitudine; în nici un caz să nu-ți permiți neglijență și întârziere nejustificată. Să faci totul cât pot de bine, având conștiința curată…Dacă munca ta este încununată de succes, nu te mândri și mai ales nu atribui succesul puterii tale…«Căci fără de Mine nu puteți face nimic» (Ioan 15,5)…Dacă munca pe care trebuie s-o faci este anevoioasă și necesită strădanie aparte sau este neplăcută și înjositoare și necesită mai multă răbdare sau este împiedicată de oameni rău-intenționați sau de împrejurări nefericite, care te duc la descurajare sau este puțin respectată și chiar disprețuită, nu-ți pierde curajul, nu te lenevi și nu te lăsa pradă sentimentelor dușmănoase: mâniei, nerăbdării, iritării, nemulțumirii și altora. O vei face mai bine și mai repede, să zicem, leneș, iritat, furios sau dacă folosești un limbaj urât?...Este bine să te întărești și să te însuflețești cu astfel de gânduri: «a) această treabă, care mie mi se pare foarte grea și neplăcută, este fără îndoială mântuitoare pentru sufletul meu. Dumnezeu nu face nimic fără a avea un scop mântuitor pentru noi…b) treaba pe care o fac este poate ultima din această viață, după care Dumnezeu îmi va cere imediat socoteala pentru toate faptele mele…c)aceste trebui care sunt o povară pentru mine și cu care nu sunt deloc obișnuit și care îmi produc atâta iritare nu vor dura la nesfârșit. Se vor sfârși cu viața mea»…Dacă munca pe care o face se prelungește, îți este neplăcută, grea sau te împiedică să te menții într-o stare de spirit bună și plăcută lui Dumnezeu și să te protejezi de orice fel de vătămare a sufletului, întărește-te cu cântări duhovnicești, în caz că acest lucru nu contravine locului, timpului sau muncii înseși. Aceste cântări aduc bucurie, veselie, mângâie și liniștesc sufletul…Dacă vezi că ele provoacă indignare celorlalți și prin asta nu vei mai avea dragostea lor, ci le va ațâța răutatea, oprește-te din cântat și roagă-te în tăcere. În rest, nu da atenție altora, și continuă să cânți ca mai înainte. Strădania ta îi va învăța în final și pe cei de lângă tine sau cel puțin îi va face să te lase în pace. De același motiv, în timpul unei munci fizice, dacă ea este mecanică, reflectează asupra adevărurilor pe care le-ai auzit la predică sau le-ai citit într-o carte duhovnicească”][8].
9.      Dacă nu ești masochist, vei simți nevoia să îți menții atitudinea mentală pozitivă și starea pe care ți-ai creat-o în timpul ritualului de dimineață. Ori de câte ori presiunile și îndoielile zilei încep să se furișeze în mintea ta, oferă-ți o doză de energie pozitivă. Tot ce trebuie să face în această direcție este să repeți de mai multe ori afirmațiile pozitive dorite, până când simți că redevii optimist și plin de energie. Nu uita că vocea ta interioară te însoțește pretutindeni, și deci va încerca în permanență să își redobândească statutul pierdut. Nu o lăsa să te controleze. Oferă-ți noi și noi doze de gândire pozitivă, zi și noapte, atât timp cât este necesar.
10.  Înainte de a te duce la culcare, pune-ți o bandă audio de relaxare și ascultă mesajul ei liniștitor. Ideală în acest scop este banda Dialogul interior pentru o stare de pace mentală, care facilitează un somn odihnitor și liniștit. Alternativ, poți folosi orice înregistrare care îți conferă o senzație de pace interioară. Este mult mai bine să asculți o astfel de înregistrare decât să îți lași mintea să monologheze singură, spunându-ți la infinit câte îți lipsesc din viața ta și că nu ești suficient de bun [n.n. practică Rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase…”]. Ce groaznic! Este de preferat să te scufunzi într-un somn beatific ascultând mesaje pline de iubire și de afecțiune. [n.n. „Mulțumește lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui față de tine și față de toată lumea…Roagă-te ca Dumnezeu să-ți ierte toate păcatele făcute în acea zi și în trecut, după cum și tu îi ierți pe cei ce ți-au greșit… Roagă-te ca să binevoiască să-ți păzească locuința de dușmanul nostru și de cursele lui viclene…să-ți trimită pe îngerul păzitor care întotdeauna se roagă pentru tine, te povățuiește și te apără sufletește și trupește de tot răul. Roagă-te ca Dumnezeu să-i binecuvinteze pe toți cei apropiați inimii tale: părinți, frați, surori, întreaga familie, rude, cunoștințe, binefăcători, prieteni, dușmani și, de asemenea, pe mai-marii tăi atât cei duhovnicești, cât și cei din lume. Roagă-te ca Dumnezeu să-i ajute pe săraci, pe năpăstuiți, pe cei în necazuri și în dureri, pe cei ce călătoresc, pe cei bolnavi, pe toți cei nedreptățiți, să-i aline pe nefericiți, să dea adăpost orfanilor, să-i întărească pe muribunzi, să dea odihnă celor adormiți, să binecuvinteze pe copii, să călăuzească pe tineri spre fapte bune, să întărească pe vârstnici în viața sfântă, să-i facă pe bătrâni model de viață sfântă, să-i aducă pe păcătoși la pocăință, să stârpească întunericul în care trăiesc păgânii, ereticii, schismaticii, să-i lumineze cu lumina cunoștinței Sale și să-i îndrume pe calea mântuirii și să-i mântuiască pe ei”][9].
            Îți garantez că dacă vei aplica cu perseverență acest program, întreaga ta lume se va schimba aproape peste noapte. Gândurile pozitive schimbă toate percepțiile despre viață. Dacă nu îți vei mai asculta vocea negativă din interiorul minții, vei ajunge să te întrebi de ce anume ți-a fost atât de teamă în trecut. Vei dispune de o energie pe care nu ți-ai fi imaginat-o niciodată posibilă. Vei râde mai mult și vei iubi încă și mai mult. Vei deveni o prezență extrem de plăcută și dorită. Pe scurt, te vei bucura pentru simplu motiv că trăiești.
            Într-o perioadă relativ scurtă de timp (vei ști când vei fi pregătit), vei putea reduce puțin intensitatea programului și vei putea începe un program de întreținere. Oferă-ți cel puțin o lună înainte de a face acest pas. Dacă sunt zile în care nu ai fost atât de vigilent pe cât ți-ai fi dorit, nu lăsa vocea interioară să te critice. Parcă o aud spunându-ți: „Vezi!? Nu poți urma nici măcar un program simplu ca acesta. Nu te vei simți niciodată bine. Este neputincios și lipsit de orice speranță”. Amintește-ți că acest dialog interior este declanșat de vocea negativă din mintea ta și evită-l cu ajutorul afirmaților pozitive. „Mă descurc perfect!” este o afirmație minunată pentru perioadele în care vocea interioară încearcă să te facă să te simți vinovat.
            Nu pot sublinia îndeajuns faptul că gândirea pozitivă necesită o practică zilnică. Personal am practicat-o ani la rând, dar încă petrec o parte din timpul fiecărei zile concentrându-mă asupra eliminării negativității din gândirea mea. Dacă nu fac acest lucru (așa cum mi s-a spus întâmplat de câteva ori în viață), sunt perfectă conștientă că starea mea de bine va tinde să scadă treptat. Slavă cerului că este atât de ușor să o regăsesc prin reluarea programului descris mai sus. De aceea, am ajuns să mă întreb: „De ce încetez să fac ceva care mă face să mă simt atât de bine?”
            Doresc să mai subliniez un lucru important legat de gândirea pozitivă: aceasta nu trebuie folosită niciodată cu un pretext pentru negare. De multe ori, noi începem să ne simțim atât de bine sub impactul puterii gândurilor noastre pozitive încât încercăm să ne sufocăm în fașă orice tristețe sau durere autentică, fie din viața noastră, fie din cea a lumii în care trăim.
            Da, există durere în viața fiecărui om. Cu toții experimentăm pierderi și dezamăgiri. Nimeni nu este imun la aceste realități. Atunci când este autentică, gândirea pozitivă nu se opune lacrimilor, căci știe că mai devreme sau mai târziu vom ajunge din nou la extrema opusă durerii și vom trăi iarăși o viață frumoasă și productivă. La fel, există durere în această lume… iar gândirea pozitivă autentică nu se opune niciodată lacrimilor de compasiune pentru durerea semenilor noștri. Există foamete. Există rasism. Există războaie. Există probleme ale mediului. Și așa mai departe. Lasă-ți lacrimile să curgă, iar apoi implică-te în rezolvarea acestor probleme! Pornește întotdeauna de la premisa pozitivă că se poate face ceva, chiar dacă deocamdată nu îți dai seama ce. Negarea conduce la inactivitate…la fel ca și lipsa de speranță.
            Nimeni nu este imun la durere. De aceea, această emoție nu trebuie negată atunci când este reală și autentică. Secretul constă în a porni întotdeauna de la premisa că poți duce o viață productivă și semnificativă indiferent de circumstanțele exterioare. Gândirea pozitivă nu face altceva decât să îți confere mai multă putere cu ajutorul căreia să poți face mai bine față circumstanțelor vieții. În acest fel, nu te mai lași dominat de „perioadele negative” din viața ta, ci de puterea ta interioară. Atunci când simți această putere, tu îți poți gestiona orice team de pe poziția ei (a puterii) și poți inversa cursul lucrurilor, creând noi realități pozitive în viața ta.
Cartea citată se poate cumpăra de aici.
            S-ar putea să-ți placă și:          Ești nemulțumit de viața ta? Urmărește pe acest predicator
                                                           Te-ai saturat de viață? Urmărește asta!
            Poți comanda și O zi de viață sfântă. Sfaturi practice pentru organizarea vieții creștinului de aici.



[1] N. Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia), Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credință, Editura Mănăstirii Rohia, 2006, p. 90.
[2] Pr. Dumitru Belu, Chemări la slujire, ed. IfoArt Media, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, p.103.
[3] Dr. Susan Jeffers, Acceptă-ți teama, dar nu te lăsa inhibat de ea. Metode de a transforma frica, indecizia și mânia în curaj, încredere și iubire, Traducerea din limba engleză: Cristian Hanu, ed. Adevăr Divin, Brașov, 2014, pp. 88-94.
[4] Mitropolit Grigorie al Sankt Petersburgului, O zi de viață sfântă. Sfaturi practice pentru organizarea vieții creștinului, În românește de Laura Datcu, ed. Sophia/Cartea Ortodoxă, București, 2007, p. 9
[5] Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2014, 362 pp.
[6] Mitropolit Grigorie al Sankt Petersburgului, op. cit., pp. 11-15 (selectiv).
[7] http://www.susanjeffers.com/home/index.cfm
[8] Mitropolit Grigorie al Sankt Petersburgului, op. cit., pp. 74-80 (selectiv).

[9] Mitropolit Grigorie al Sankt Petersburgului, op. cit., pp. 107-108 (selectiv).

joi, 5 ianuarie 2017

Ioan Botezătorul, Sfântul - Preot prof. dr. Ene Braniște

 



Ioan Botezătorul, Sfântul

 

 

            Ales de Dumnezeu să fie Înaintemergătorul lui Hristos (gr. – mezoproporos = înainte; prodromos = înaintemergător), despre care Sf. Evanghelist Ioan spune: „Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Aceasta a mărturisit despre Lumină, ca toți să creadă prin el” (Ioan 1, 6-7). Ioan era fiul Elisabetei și a lui Zaharia, preot la templul din Ierusalim. Îngerul le-a vestit nașterea pruncului, căruia le-a poruncit să-i pună numele Ioan, pe când ei erau foarte bătrâni. Nașterea Sf. Ioan Botezătorul e sărbătorită de Biserică la 24 iunie și poartă în popor numele de Sânziene sau Drăgaică. Ioan a fost închinat templului, chiar de la nașterea sa. Crescând, el era foarte credincios și a plecat în pustie ca să se desăvârșească, trăind o viață aspră de post și rugăciune, întorcându-se în mijlocul oamenilor, la vârsta de 30 de ani, el a început să propovăduiască și să ceară oamenilor să creadă în Dumnezeu, spre a fi vrednici să-L primească pe Fiul Său, care urma să vină în curând. Ioan boteza, mărturisind: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei… Și eu nu-L cunoșteam pe el, dar Cel ce –am trimis să botez cu apă, acela mi-a zis: «Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu»” (Ioan 1, 26-27 și 33-34). „Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și S-a botezat în Iordan de către Ioan (Marcu 1, 8). Sfârșitul lui Ioan a fost tragic, tăindu-i-se capul, din porunca regelui Irod Antipa, a cărui viață imorală a fost aspru denunțată și condamnată în predicile lui Ioan. Biserica creștină îl cinstește pe Ioan Botezătorul ca pe cel mai mare dintre sfinți, după Fecioara Maria, iar iconografia ortodoxă îl reprezintă în icoana Deisis, rugându-se împreună cu ea, ca mijlocitori pentru păcatele oamenilor. În calendarul ortodox are mai multe zile de pomenire: 24 iunie, „Nașterea sa”; 7 ianuarie, ziua Sf. Ioan ca Botezător al Domnului; 29 august, „Tăierea capului Sf. Ioan” – zi de post și de rugăciune[1].



[1] Pr. Prof. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar de cunoștințe religioase, ed. Andreia, f.l., 2010, pp. 200-201.

luni, 2 ianuarie 2017

Tineretul și viața - IPS Nicolae Corneanu

 



Tineretul și viața[1]

 

Sfintele Evanghelii ne vorbesc în mai multe rânduri despre întâlniri ale Mântuitorului Hristos cu tinerii. Un astfel de tânăr i S-a adresat odată întrebându-L: „Învățătorule bun, ce să fac să moștenesc viața veșnică?” (Marcu 10, 17; Luca 18, 18; cf. Matei 19, 16). Întâmplarea aceasta și întrebarea tânărului ne apar ca fiind caracteristice vârstei și deosebit de semnificative. Într-adevăr, nu este altă vârstă în care întrebările să bântuie cu atâta insistența și în care dorința de viață veșnică să fie atât de puternică.

E vorba, înainte de toate, de întrebările ce și le pun tinerii. De fapt, întrebările apar încă de la cei mici și cine nu știe câte întrebări, unele din cele mai neașteptate, pun copiii. Dacă la ei avem de-a face cu aceea curiozitate firească intrării în viață, al tineri întrebările pornesc dintr-o necesitate profundă de a cunoaște, de a lămuri numeroasele taine ce ne înconjoară. „ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, spunea demult Fericitul Augustin (354-430), și neliniști este sufletul nostru până nu-și va găsi odihna întru Tine”. Neliniștea cauzată de necunoscutul dimprejur duce la întrebări, destule din ele chiar dramatice. Așa s-a întâmplat cu tânărul care L-a întâlnit pe Hristos. El îndrăznește și întreabă. Nu cunoaște ocoluri, nici fraze emfatice, nici pauze afectate. Însetează după o certitudine de care să-și lege faptele tinereții și pune o întrebare care cuprinde întrebările la al căror răspuns obosesc toți înțelepții și stau zadarnic în rafturi cărțile bibliotecilor cu aproximativele lor răspunsuri. Cu adevărat tinerețea este vârsta în care se pun simultan marile probleme ale vieții, vârsta când sunt căutați învățătorii capabili să dea răspunsurile așteptate. Acum pot apărea îndoielile, negațiile, refuzurile, dar și acceptul facil al unor soluții aproximative, nu o dată greșite.

În al doilea rând, e vorba, în întâmplarea cu tânărul din Evanghelie, de obiectivul întrebării sale și anume dobândirea „vieții”. Ce viață? Oare nu o avea, nu a găsit-o în traiul său îndestulat („căci avea multe avuții” – Matei 19, 22; Marcu 10, 22; Luca 18, 23)? Plin de viață, tânărul se simțea totuși lipsit de viață. Nu toată viața este viață. Cea strânsă în vremelnic, undă de zădărnicie în alergarea spre moarte, cea care cadențează cu sfârșiturile, cu gust de râncezeală, aceasta nu-l putea mulțumii. Era tânăr, voia o viață superioară, care să nu-i târască zilele și tremurările pe ulițe, în bălăriile cu reptile și în vorbele goale ale pretinșilor înțelepți; el voia viața veșnică, împinsă dincolo de orice zăgaz, spărgând orice orizont și batjocorind orice amenințare a dintelui vremii.

În plus, tânărul din Evanghelie n-a întrebat simplu ce este viața veșnică și cum o poate dobândi ci, foarte important, ce să fac? Nu ce să cuget sau ce să simt ci, încă o dată, ce să fac, căci fapte este împlinirea ideii și a inimii, este vădirea unei metafizice, traducerea unei convingeri.

Viața spre care aspira tânărul din Evanghelie, spre care se cuvine să aspire și azi tineretul, nu este viața să-i zicem biologică, viața care e prăvălire și îndobitocire, ci viața autentică, viața care e înălțare și umanizare.

„Am venit ca lumea viață să aibă și din belșug să aibă” (Ioan 10, 10). Aceste cuvinte se adresează mai ales tinerilor. Iar plenitudinea vieții se obține prin contactul pur cu însăși viața care e Dumnezeu și în al doilea rând, printr-o trăire spirituală autentică. Prima cale este înălțarea senină spre crestele unde odihnește Dumnezeu, a doua este chemarea dramatică, dar plină de încredere, căreia Dumnezeu îi miruie fruntea cu bucuria biruinței.

Iată câteva învățăminte ce se desprind din întâlnirea tânărului bogat cu Iisus Domnul. Tinerețea este vremea ispitelor care trebuie înfrânate; e vremea în care impulsurile firii trebuie supuse imperativelor morale. Când glasurile de sirenă îl trag până aproape de marginea prăpastiei, tânărul strigă din adâncuri către Dumnezeu și El îl smulge din vârtejul prăbușirii. Când puterile sunt slabe, cheamă binecuvântarea lui Dumnezeu și El îl întărește; „Prin ce își va îndreptat tânărul calea sa, întreabă Psalmistul? Prin păzirea cuvintelor Tale” (Psalmul 118, 90).

Potrivirea vieții după cuvântul lui Dumnezeu înseamnă rotunjirea personalității după chipul cel plin de lumină a lui Iisus. Personalitatea nu e un fruct care vine de la sine; ea angajează toate forțele tinereții. Ea nu e rezultatul indiferenței și delăsării, ci al unui efort conștient, dârz și fără răgaz. În acest efort, sprijinul cel mai puternic este comuniunea cu Dumnezeu în Hristos și în sfinții Lui. Dacă e adevărată maxima: „Spune-mi cu vine te însoțești, ca să-ți spun cine ești”, tânărul care se însoțește cu Dumnezeu și cu sfinții Lui devine asemenea lor, se simte pătruns de bunătatea, sfințea, iubirea lui Hristos și plăsmuit după asemănarea Lui. Fie ca toți tinerii să urmeze lui Hristos și astfel să cunoască și să dobândească viața veșnică[2].

 



[1] „Învierea”, an. II, nr. 2 (2), marți, 15 ianuarie 1991; suplimentul „Tineretul ortodox”, an. I, nr. 3, p.1, p. 1.

[2] Mitropolit Nicolae Corneanu, Pe baricadele presei bisericeşti, vol. I, ed. Învierea, Timișoara, 2000, pp 97-99.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină