Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!
Unele din materiale de pe blog (filme și cărți) sunt descărcate de pe internet (Scribd sau alte site-uri) și au caracter informațional.

duminică, 14 octombrie 2018

Tăcerea lui Dumnezeu



Tăcerea lui Dumnezeu

            Prin nașterea ta, o, Precurată Fecioară, Ioachim și Ana
 sunt sloboziți din rușinea lipsei de copii
 (Condac din slujba prăznuirii nașterii Maicii Domnului).

            Sfinții Ioachim și Ana, părinții Preacuratei Fecioare Maria, au fost rușinați și, se poate spune, „discriminați” deoarece în cea mai mare parte a căsniciei lor nu au avut copii. Ei s-au rugat sincer lui Dumnezeu că le dea copii și totuși El nu le-a răspuns în cea mai mare parte a vieții lor.
            Comunitatea în care trăiau Ioachim și Ana a considerat că lipsa urmașilor este un semn al nemulțumirii lui Dumnezeu, deși cuplul trăia în virtute și evlavie, ducând o viață întemeiată pe Dumnezeu. Așadar, oamenii au presupus că pot vedea în această carte un „semn”, deși nu știau toată povestea din spatele „semnului”. Această poveste completă era cunoscută numai de cugetul lui Dumnezeu. Planul Său pentru acest cuplu era ca îndelungata lor „nerodnicie” și umilința publică să dureze până în anii bătrâneții, când au fost încununați cu zămislirea celei Preafericite între femei.
            Prin urmare, lipsa de reacție a lui Dumnezeu poate fi, de asemenea, un „semn”. Într-un anumit aspect, într-un anumit sens, Dumnezeu ar putea să-Și rețină darurile, atât în viața mea, cât și în viața oamenilor pe care îi cunosc. Dar tăcerea Lui poate fi și un dar, care mă călăuzește spre sporirea duhovnicească, la fel ca și cuvântul Său, când îl primesc cu credință. Acceptarea tăcerii lui Dumnezeu în viața mea mă învață răbdarea, curajul, smerenia și compasiunea pentru cei ce se află într-o situație similară. Astăzi voi fi atent la tăcerea lui Dumnezeu și mă voi accepta pe mine și pe ceilalți așa cum suntem, sterpi, dar așteptând harul Său[1].


[1] Vassa Larin, Cafeaua de dimineață, 365 de reflecții pentru oamenii ocupați, traducere din limba engleză de Dragoș Dâscă și Ioan-Lucian Radu, ed. Doxologia, 2018, pp. 475-476.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină