Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!
Unele din materiale de pe blog (filme și cărți) sunt descărcate de pe internet (Scribd sau alte site-uri) și au caracter informațional.

marți, 9 ianuarie 2018

12 lucruri pe care aş fi vrut să le ştiu când m-am convertit Câteva sfaturi pentru cei care se convertesc la credinţa ortodoxă

     

      Când am fost în grupul de pe mail (cu 6-7 ani în urmă) al Ascorului din Timișoara am primit acest articol.

12 lucruri pe care aş fi vrut să le ştiu când m-am convertit
Câteva sfaturi pentru cei care se convertesc la credinţa ortodoxă


1. Nu te grăbi; sau: cel care o ia încet, dar constant, câştigă întrecerea (cf. 1 Cor 9).
Sf. Vasile cel Mare a trecut printr-un catehumenat de trei ani înainte de Botez – iar asta se întâmpla într-o vreme în care oamenii aveau ca resort al vieţii interioare şi a credinţei fie pe Dumnezeu, fie zeii păgâni. Această perioadă ar trebui să fie considerată normativă, chiar dacă se poate micşora la 2 ani. Viaţa unui creştin ortodox este o întrecere: un maraton, nu un sprint.
Atunci când te converteşti e ca ş cum ai intra la un centru de reabilitare. Nu poţi să sari pur şi simplu la ultima etapă. Nu te grăbi şi fă-o cum trebuie, pas cu pas.
Păstrează totuşi în minte faptul că, deşi trebuie să o iei uşurel, vremea este mai târzie decât îţi închipui. Nu lăsa ca răbdarea să devină un pretext pentru lene şi uşurătatea minţii. Mişcă-te într-un ritm care să fie puţin incomod pentru tine – mai mult sau mai putin alert, asta depinde de persoană. Eu am o înclinaţie spre zelotism, aşa că am fost nevoit să încetinesc. Pentru că sunt un (catehumen) veteran, probabil că mi-am dat seama ce ritm mi se potriveşte. Dar timpul lui Dumnezeu nu corespunde timpului nostru.
2. Studiul catehumenului.
Catehumenii trebuie să înveţe, iar dobândirea credinţei Ortodoxe poate lua diferite forme – pe care ar fi bine să le foloseşti (sau cel puţin o parte din ele):
- un canon de rugăciune personală (cel puţin dimineaţa şi seara),
- postirea (pe cât posibil în conformitate cu canoanele Bisericii şi în sfăturie cu duhovnicul – şi nu doar de la ciocolată şi îngheţată),
- rugăciunea în comun (Duminica dimineaţă, în marile sărbători, uneori în timpul săptămânii, în timpul Postului Mare, al Săptămânii Luminate – pe cât posibil),
- lectura (câte puţin din toate, nu doar un singur autor care să îi eclipseze pe ceilalţi; în sfătuire cu duhovnicul),
- Fericirile (să pui în practică Matei capitolul 5; să fii bun, plăcut, onest, răbdător – adică creştin),
- milostenia (să dai Bisericii şi celor nevoiaşi cu puţin mai mult decât îţi este comod să o faci).
Întreabă-l pe preotul din parohia ta (sau pe duhovnic) care este, pentru tine, măsura potrivită din cele enumerate mai sus: nu fă nici mai mult, nici mai puţin decât ceea ce te sfătuieşte el. Dacă doreşti să faci mai mult, sau nu eşti în măsură să îndeplineşti ce te sfătuieşte el, spune-i!
Nu coborî ştacheta doar ca să îţi fie mai comod. Faptul că nu eşti capabil să îţi îndeplineşti canonul e o modalitate bună de a învăţa smerenia şi a cunoaşte că eşti încă slab din punct de vedere spiritual. De aceea canoanele sunt canoane şi numai dintr-o înţelegere pastorală (iconomie) se pot admite unele concesii; însă excepţia nu este niciodată o regulă în sine.
3. După Botez (sau Mirungere), pe lângă cele menţionate mai sus, spovedeşte-te şi împărtăşeşte-te regulat.
4. Iarba e la fel de verde peste tot; sau, nu e bine să cunoşti prea mulţi Părinţi.
Fii statornic. Statornicia nu este doar pentru călugări. Rămâi în dioceza şi în parohia ta, la duhovnicul tău, împreună cu soţia sau soţul, în profesia sau locul de muncă pe care l-ai ales, în oraşul în care trăieşti – exceptând, bineînţeles, motivele întemeiate. Discută orice schimbare pe care vrei să o faci cu soţia/soţul, părinţii şi cu Părintele tău. Primeşte sfatul lor.
Dacă preotul din parohia ta nu te îndrumă (catehizează) din proprie iniţiativă referitor la rugăciune, postire, Sfintele Taine, etc., roagă-l tu să o facă. Dacă nici în acest caz nu are iniţiativă, poţi să te îndrepţi spre o altă parohie. Poţi face o singură mutare, aşa că gândeşte-te bine. Dacă începi să te tot muţi, să ştii că nu te vei opri până când nu vei părăsi cu totul Ortodoxia, religia sau echilibrul tău mental şi sufletesc.
În general, Dumnezeu ţi-a dat preotul şi parohia de care ai nevoie. Celelalte parohii şi preoţii de acolo sunt de asemenea bune (buni), dar acelea (aceia) sunt pentru alţi oameni. Parohia şi preotul tău paroh este lângă tine, la îndemână. Cu binecuvântarea Părintelui tău poţi să ţii legătura cu o mănăstire, să mergi într-un pelerinaj. Dar o mănăstire (ei, bine, poate una de monahi şi una de maici) – nu mai mult.
Evident, există situaţii în care va fi nevoie să îţi schimbi domiciliul din motive familiale, legate de serviciu, datorită unor calamităţi naturale, etc. Fă-o. Ca laic, a lua statornicia prea literal şi prea dogmatic – ca regulă pentru toate situaţiile – este o dovadă că trebuie asimilat al cincelea aspect:
5. Nu fii un ciudat.
Te-ai întors la Dumneze de curând. Nu eşti nici sfânt, nici mare ascet, nici teolog înţelept; probabil că nu eşti încă nici măcar blând, iubitor, amabil, sau îndelung-răbdător. Dacă te crezi a fi ce am spus mai sus, eşti doar un zevzec înşelat. Spovedeşte-te.
Cei care îşi lasă plete şi barbă, încep să se îmbrace precum monahii sau în starie pitoreşti, işi iau „denumiri Ortodoxe” precum Gleb, Panagiotis, Teofan, Despina sau Varsanufie în loc de John, Michael, Ann Margaret – aşa cum scrie pe certificatele lor de naştere – sunt cei mai predispuşi la a părăsi Ortodoxia. Daca părinţii tăi ţi-au dat la naştere un nume care se întâmplă să fie nume de sfânt, atunci acela este sfântul tău ocrotitor; el (ea) s-a rugat ca tu să revii în Biserica Ortodoxă şi acesta este "numele tău de sfânt". Păstrează-l, din recunoştinţă, atunci când devii ortodox. Biserica Ortodoxă nu este un Festival Est European al Renaşterii. Nu o trata în genul: "costumează-te" şi "crede". Trăieşti în secolul al XXI-lea – fie că îţi convine sau nu – aşa că, până când te vei alătura unei obşti monahale, comportă-te ca un creştin ortodox din secolul XXI.
Poartă conversaţii şi pe alte teme decât Biserica Ortodoxă, alte biserici, Bizanţ, Rusia, Grecia, Islamul sau liturgica; filosofia şi politica ar trebui rareori aduse în discuţie –exceptând situaţia în care eşti fie politician, profesor de filosofie sau ştiinţe politice. Uită-te la filme bune, ia masa în oraş, fă cunoştinţă cu un băiat/o fată, bucură-te de soţia/soţul tău, de prieteni şi copii, culţivă-ţi hobby-urile, du-te la muzee şi în parc, la sala de sport sau practică un sport.
6. Să îţi vezi de treaba ta.
Aceasta este versiunea mea pentru proverbul rusesc: „Nu aplica Tipicul tău altei mănăstiri”. Un sfat similar, practic este: „Ţine-ţi privirea în farfuria ta”. Cum spunea Pr. Serafim Rose despre post: citeşte ingredientele de pe etichetă pentru tine, nu şi pentru aproapele tău.
Ceva asemănător poate fi spus despre întregul mod de viaţă ortodox.
Creştinii ortodocşi din America provin din medii foarte diferite şi există variaţii destul de mari în aplicarea Tradiţiei – pe care nu te grăbi să le "cataloghezi" ca abateri. Dacă acest lucru este valabil şi în ţări cu secole de istorie creştină în spate, este aplicabil chiar mai mult pentru imigranţii şi convertiţii ortodocşi care încearcă să creeze aici în Statele Unite un mod de viaţă ortodox în condiţii de multe ori ne-ortodoxe şi/sau ne-creştine.
Ascultă-l pe Părintele tău şi urmează-i sfaturile. La sfârşitul zilei, canonul pentru noi toţi este: „Nu păcatui. Practică toate virtuţile. Roagă-te neîncetat”. Restul reprezintă iconomie – îngăduinţă, din cauza slăbiciunilor noastre. Îngrijeşte-te de tine mai întâi.
Nimeni nu solicită părerea unui copil despre politica internaţională , astrofizică sau economie. Te-ai născut în credinţa ortodoxă numai în ziua în care ai primit Botezul/Mirungerea. Procesul de maturizare spirituală este similar creşterii fizice şi se realizează treptat. Aşadar, păstrează pentru tine opiniile şi părerile referitoare la tipic, post, rugaciune, episcopi, ş.a.m.d până când te vei maturiza.
Copiii trebuie să fie văzuţi, nu auziţi.
7. Nu eşti monah, nu eşti preot; găseşte­ţi un job.
Canoanele afirmă că nou-primiţii în Biserica nu ar trebui să fie hirotoniţi de îndată. Şase luni sau un an nu reprezintă o perioadă îndelungată. Nici trei ani nu e mult. Să nu îţi plănuieşti să devii preot sau călugăr. Dacă Dumnezeu va vrea să fii, te va înştiinţa. Duhovnicul tău (şi soţia, prietena sau lipsa acestora) te va ajuta să recunoşti chemarea. Însă nu vei recunoaşte aceste ‘semne’ pe cont propriu.

Nu îmbrăca „subit” rasa, după ce te întorci dintr-un pelerinaj. Monahismul, asemenea căsătoriei, este pe viaţă. Dacă te gândeşti să mori ca monah, există suficient timp de acum înainte să devii unul. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul vizitării unui seminar teologic – nu te înscrie brusc.
Credinţa imatură, ancorată superficial, a noului convertit, transformă rapid preoţia, diaconia sau monahismul într-un simplu job – sau, mai rău – într-o chestiune ce ţine de costumaţie.
Dacă eşti sau ai fost slujitor într-o altă confesiune, nu te aştepta să fii hirotonit şi nu impune aceasta ca o condiţie a trecerii tale la Ortodoxie. Dacă crezi cu adevărat că Biserica Ortodoxă este Biserica, te vei alătura ei. Dacă crezi că Biserica Ortodoxă este Biserica, atunci nu te converti pentru că îţi doreşti sau trebuie să fii preot/pastor, sau pentru că te-ai pregătit să fii preot/pastor, nu cunoşti altă profesie şi nu ştii cum îţi veţi plăti facturile dacă nu vei profesa ceea ce ai învăţat. Ci converteşte-te pur şi simplu. Dacă Dumnezeu are nevoie de tine, El este întru totul puternic să facă astfel ca să fii hirotonit. Până atunci, caută-ţi un loc de muncă. Dacă nu e nevoie de tine pentru a sluji la altar, El te va ajuta să gaşeşti un loc de muncă obişnuit, ca şi noi ceilalţi. Oamenii se angajează în fiecare zi. Oricum, majoritatea oamenilor nu au ocazia să îşi "folosească" diplomele în domeniile în care s-au pregătit, aşa că faptul că ai o diplomă în Teologie nu este o scuză pentru a nu te întoarce la Ortodoxie. Eu am de exemplu o specializare în Teatru şi lucrez ca şi consultant, alături de o mulţime de colegi care sunt supra sau ne-calificaţi în acest domeniu. De ce să fii tu mai special? Fiecare avem  propriile frici, mândrii, tabieturi sau poticniri în credinţă. Dacă stau să mă gândesc, Iisus şi ucenicii Lui trebuie să fii glumit despre crinii câmpului şi păsările cerului. Nu-i aşa că sună nerealist?
[Şi legat de aceasta este şi ideea (scuza) că nu te poţi (nu te vei) converti, deoarece soţul, soţia şi/sau copiii nu o vor face, iar tu "nu îi poţi povăţui duhovniceşte" şi nu  "poţi avea comuniune cu ei". Pune-ţi întrebarea dacă crezi într-adevăr că Biserica Ortodoxă este Biserica, Arca mântuirii în afara căreia nu există mântuire? Sau crezi că ştii tu mai bine decât Dumnezeu cum stau lucrurile sau că Pavel a glumit în 1 Corinteni, cap. 7? De ce nu crezi că propria ta convertire şi exemplul personal de creştin ortodox nu este modul în care Dumnezeu încearcă să mântuiască familia ta – aducându-i în comuniune cu Trupul său? Sau îţi iubeşti familia şi lumea mai mult decât pe Dumnezeu? Poate că Iisus a spus în glumă şi cuvintele din Matei 10:37.]
8. Nimeni nu ţi-a distrus viaţa mai mult decât ai făcut-o tu singur; sau: pe nimeni nu interesează ce crezi tu.
Numitorul comun al tuturor relelor, situaţiile dureroase şi păcătoase din viaţa ta eşti chiar tu însuţi. Nu ai cumpăra o maşină uzată cu un trecut atât de rău ca al tău. Nu ai vota un politician cu un istoric al opţiunilor şi al realizărilor precum al tău. Aşa că, dacă (şi atunci când) te vei afla spunând, "Eu cred cutare şi cutare…" să ştii că te înşeli şi e necesar să discuţi şi cu altcineva înainte de a continua.
Nimeni nu e interesat de ce crezi tu, la fel cum nici tu nu ar trebui să fi interesat de părerile altora.
9. Nu te juca „de-a familia”.
Dacă eşti singur, în timpul celor şase luni până la un an după convertirea la Ortodoxie, nu îţi da întâlnire cu acel băiat/fată draguţă din parohie, nu îţi da întâlnire cu fiecare băiat sau fată draguţă din parohie, nu te implica într-o relaţie serioasă. Aceste relaţii nu sunt altceva decât un joc „de-a familia”. Eşti purtat de valul emoţional al unei experienţe noi şi fascinante, iar noi – ca cetăţeni ai unei culturi hyper-sexualizate şi atrofiate spiritual – considerăm acest lucru “îndrăgostire”, "iubire", etc. Implicându-te într-o relaţie în acest moment al procesului de convertire este ca şi cum ai avea relaţii în afara căsătoriei – este o minciună. Aproape sigur nu veţi rămâne împreună. Apoi vei fi tentat să părăseşti parohia ta sau Ortodoxia deoarece te simţi inconfortabil văzând acea persoană în fiecare duminică, Sărbătoare, etc. De asemenea, vei fi  distrus posibilitatea unei relaţii adevărate cu acea persoană la un moment dat în viitor, după ce vei fi pregătit pentru acest gen de relaţie.
În ultimă instanţă, dacă nesocoteşti sfatul numărul 9, dar rămâi în Biserică, vei avea posibilitatea de a plânge şi a te căi de păcatele şi prostiile pe care le-ai comis alături de acea persoană. De asemenea vei fi capabil să te căieşti şi de acele greşeli pe care persoana respectivă le-a făcut din cauza ta, în timpul îndrăgostirii voastre "pasionale" şi probabil păcătoase.
Păstrează virginitatea pe care o re-dobândeşti prin Botez. Canoanele spun că un bărbat trebuie să fie feciorelnic, sau trebuie să fi fost căsătorit o singură dată (păstrându-şi fecioria înainte de căsătorie, atât el cât şi soţia lui) pentru a putea primi hirotonia. E posibil ca Biserica să aibă nevoie de tine. Păstrează-te. Nu există niciun canon Ortodox care să afirme că "băieţii trebuie să fie bărbaţi".
Daca eşti căsătorit în momentul convertirii, rămâi astfel – după porunca Apostolului. Nu o lua prea mult înaintea celui de lângă tine. Aminteşte-ţi că tu eşti creştinul ortodox nu el/ea; tu eşti cel care posteşte, nu el/ea. Fii un ortodox bun, iubitor, răbdător şi, probabil, se va întoarce şi soţul/soţia ta. Comportă-te ca un ticălos şi vei fi responsabil pentru faptul că va rămâne în afara Bisericii. De fapt, dacă eşti ortodox şi soţul/soţia ta nu este, este vina ta nu al lui/ei – aşa că nu arăta cu degetul.
10. Nu privi la cele ce au fost, nu privi înapoi cu resentimente.
Primirea ta în Biserica Ortodoxă este o nuntă mistică: nu îţi însela soţia.
Nu te reîntoarce în biserica confesiunii în care ai crescut sau căreia te-ai alăturat pe parcurs. Nu fii asemenea soţiei lui Lot din Vechiul Testament, care a privit inapoi la viata ei din Sodoma după ce ea a fost salvată. Nu primi Tainele în biserici de altă credinţă.
Nu poţi să urăşti ceea ce te-a adus în Biserică fără să îţi faci rău. Converteşte-te la Ortodoxie, nu te converti de la altceva. Fii recunoscător pentru tot binele de care ai avut parte şi pentru plenitudinea binelui pe care ai descoperit-o. Lasă critica şi analiza bisericilor "eterodoxe" pentru alţii – judecăţile tale de valoare nu sunt necesare nimănui şi aportul tău de doi cenţi în acest domeniu nu îţi va aduce nimic, decât durere.
11. Te-a rugat cineva?
Te poţi gândi să împărtăşeşti şi altora istoria convertirii tale numai după trei ani – şi numai dacă eşti rugat să o faci. Cere mai întâi binecuvântare de la Părintele tău pentru acest lucru. Nu e nimic special în convertirea ta, cu excepţia faptului că ţi s-a întâmplat ţie. Nu este nimic mai special în povestea şi în viaţa ta, care nu să nu i se fi întâmplat şi altcuiva. Dumnezeu te-a adus în Biserică fără istorisirea convertirii tale şi  îi poate aduce şi pe alţii în Bisericii fără a le istorisi tu convertirea. Una este a mărturisi despre nădejdea noastră şi despre locul în care suntem şi alta este a răspunde la o chestiune neîntrebat, din proprie iniţiativă.
12. Converteşt-te neîncetat.
Convertiţiţii, ortodocşii din leagăn şi cei care au re-devenit ortodocşi trebuie să aleagă un mod de viaţă ortodox în fiecare moment, în fiecare zi. Preoţii aleg să fie preoţi în fiecare zi, monahii aleg monahismul în fiecare zi. Aceastea înseamnă să te converteşti. Alege să te rogi în fiecare dimineaţa şi seară, alege să posteşti, să fii bun, iertător şi răbdător, alege să răsplăteşti răului cu bine, alege să participi la slujbe, să fii conştiincios la locul de muncă, alege să fii un soţ/soţie, mamă/tată, frate/soră bun(ă) şi iubitor(iubitoare). Converteşte-te neîncetat.


Sursa: http://orrologion. blogspot. com/2007/ 01/guidelines- for-conversion. html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină