Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!
Unele din materiale de pe blog (filme și cărți) sunt descărcate de pe internet (Scribd sau alte site-uri) și au caracter informațional.

joi, 22 iunie 2017

Evanghelie și țambal

Evanghelie și țambal




Așteptam în pridvor și l-am văzut cum a intrat pe poarte bisericii: puțin peste 25 ani, teniși roșii, pantaloni bej, scurți, din-jos de genunchi, maiou cu tatuaje la vedere. Și-a ridicat ochelarii pe cap, își scutură cheia cu telecomandă. Era nașul. A intrat în pridvor și am început conversația.
- Bine c-ați venit! Dumneavoastră sunteți nașu’?
A dat din cap și a zis:
- Ăhă.
Dacă am văzut că e comunicativ, am îndrăznit mai mult:
- Și... nu punem și noi o textilă pe umeri, un sacou frumos, ceva?
A fost înțelegător și i-a cerut mamei:
- Du-te, fă, și adu haina! Și i-a întins cheia cu telecomandă.
Până a venit haina, am vorbit despre vremea de afară. Era frumos, în biserică era răcoare, dar era frumos și în biserică. Mi-a spus că stă în Franța și fusese pe stadion când au avut loc atentatele de la Paris. I-am spus că trebuie să țină copilul în brațe și, după ce voi citi eu mai multe rugăciuni, va trebui să spună și el Crezul. Mi-a spus că știe. Ăsta iar era un lucru bun: știa. Mama copilului născuse în Spania. Pe copil îl chema Ayman-Ionuț. Îl cunoșteam pe cameraman. George mai fusese pe la noi și filmase de multe ori cununii și botezuri.
A venit haina. Era verde. Avea și un slogan pe spate: De puta madre. Era mai bine fără textilă. Am început să citesc exorcismele, s-au rostit lepădările, s-a unit cu Hristos și a citit Crezul. S-a încurcat puțin la mai multe cuvinte, dar cel mai greu a fost cu purcede. Am intrat în biserică, binecuvântarea mare și celelalte. Am ajuns la momentul culminant. M-am apropiat de masa pe care o are copilul, i-am spus nașului să i-a pânza pe brațe ca să nu ude sacoul și să aștepte lângă cristelniță. M-a interpelat mama copilului:
- Părinte, vă rog, nu-l băgați cu capul!
- De ce, e alergic la apă?
- Stați liniștită, că avem apă puțină.
L-am ridicat de pe masă... Se botează robul lui Dumnezeu, Ayman-Ionuț, în numele Tatălui..., l-am coborât încet și copilașul a atins apa, ...și al Fiului..., a doua oară a început să dea din piciorușe ...și al Sfântului Duh..., copilul a început să zâmbească, nașul l-a primit în brațe. Ayman-Ionuț nu s-a înecat, nici măcar n-a plâns.
Ungerea cu Sfântul și Marele Mir, horă în jurul mesei și cântarea Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați și-mbrăcat, Apostolul, Evanghelia, tunderea rituală, Sfânta Împărtășanie, o scurtă cuvântare și pozele de la final. Totul a fost ok, toată lumea mulțumită!
În timp ce scriam datele copilul în registrul unde înregistrăm botezurile noilor creștini, nașul, foarte politicos, s-a apropiat și m-a întrebat:
- Cât face?
Deja ne împrieteniserăm, dar nu mi-am permis să facem glume.
- Dați cât credeți! Dacă eu zic prea puțin?!
- Chiar nu știu cât se mai dă...
Semn că mai dăduse.
- Păi noi nu avem taxe, fiecare donează pentru biserică atât cât consideră că poate să ofere. Dacă nu sunt posibilități, nu este nicio problemă, nu dați nimic.
- E bine așa?
Mi-a întins 50 de lei.
- Bine!
Am mulțumit și au plecat.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Încă un candidat la Înviere.
După două luni, George, cameramanul, a revenit. Un nou botez. Familia cu pruncul nu venise. Se întâmplă, uneori, să mai întârzie, alteori să uite pruncul. George este un băiat calm, vorbește încet, rar și puțin. Este pasionat de meseria lui și de scule. I-am spus că am schimbat panoul electric, toate prizele și întrerupătoarele și avem câteva lumini în plus în biserică. El mi-a arătat noul aparat pe care tocmai și-a achiziționase. Șapte mii de euro, cu tot cu obiective și accesorii! Este de ultimă generație și a fost la promoție. Mă bucur pentru el. Este un băiat bun și apreciat pentru ceea ce face. M-a luat de braț și m-a tras spre strana stângă. Am crezut că are nevoie de vreo priză, dar era altceva. Avea un aer de vinovăție, dorea să-mi spună ceva și nu știa cum să înceapă.
- Ultima dată când am fost aici... la un botez... astă-vară... erau un băiat naș...
- Aha, îmi amintesc. Era băiatul cu sacoul verde, pantaloni scurți și teneși roșii. Strașnic băiat, zic. Ce-i cu el?
- Eu știu că dumneavoastră nu cereți bani și mă iertați că vă întreb: i-ați cerut vreo sumă de bani pentru Botez?
- În nici un caz! De ce?
- Hai să vă arată o postare pe facebook.
Mi-a dat să vizualizez pe smartphone. Era o filmare de vreo patru minute, făcută de un prieten al nașului, cu telefonul mobil, la petrecerea de după slujba Botezului. Am recunoscut sacoul. Stătea la o masă rotundă, înconjurat de băieții lui, cu țigările aprinse, tunși scurt pe la perciuni, barbă fină și telefoane smart.
După ce le-a povestit cam cum e prin Franța și ce frică a tras pe Stade de France, când au fost exploziile în Paris, a continuat:
- Să vă zic ce-am pățit azi cu popa la biserică... mi-a zis că mă costă 6 milioane botezul! I-am zis că pentru banii ăștia unii muncesc o lună de zile. Mama mea are pensie mai mică. I-am aruncat un Eminescu pă’vanghelie ș’am plecat. N-am văzut ce tupeu au popii ăștia, bă!
Brusc a început Nebunia lu’ Salam! S-a ridicat, a scos fișicul cu Grigorescu și a făcut o ploaie de bani pe țambal.
M-am cam mâhnit, dar am surâs și i-am spus lui George:
- Fiecare face ce vrea: și cu banii, și cu vorbele, și cu smartfoanele[1].





[1] Preot Romeo Ene, Zâmbetul Sfinților, File de pateric rural-urban contemporan, ed. Agnos, Sibiu, 2017, pp. 55-59.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină