!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


vineri, 23 iunie 2017

A te mulțumi cu ceea ce ești

A te mulțumi cu ceea ce ești

A fost odată un bărbat foarte scund – atât de scund, de fapt, încât de multe ori fusese actor, jucându-l pe unul dintre piticii din „Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici”. Problema nu era că este scund, ci că asta îl făcea nefericit. Câteodată, unora dintre oameni nu le place să fie diferiți de ceilalți.
A început să se gândească ce ar fi putut face pentru a deveni mai înalt. Poate că trebuia să facă lucrurile pe care le făcea cineva înalt, așa că a mers la zoo și a întrebat-o pe doamna Struț, cea mai înaltă pasăre din lume.
-          Ce faci ca să fii înaltă?
-          Păi, a spus doamna Struț, nu m-am gândit niciodată cu adevărat la asta, dar cred că e din cauza faptului că îmi întind gâtul foarte mult până la pământ pentru a mânca grăunțe sau pentru a-mi scufunda capul în nisip.
-          Bărbatul a decis să încerce și el. A început să ciugulească boabe de pe pământ, dar i s-a părut extrem de dificil să se aplece asemenea unui struț, iar semințele îi provocau greață. Și-a pus o mască pe față pentru a putea respira și și-a îngropat capul în nisip, dar, din fericire, și-a dat seama că era periculos și a renunțat... și după toate astea nu a crescut nici măcar un centimetru mai înalt.
„Trebuie să existe o cale mai bună”, s-a gândit, așa că l-a întrebat pe cel mai înalt animal:
-          Spune-mi, doamnă Girafă, ce faci pentru a fi așa înaltă?
-          Poate e din cauza faptului că mă întind pentru a mânca frunzele fragede din vârful copacilor cei mai subțiri, a răspuns doamna Girafă. Bărbatul cel scund, încercând să imite girafa, s-a ridicat pe vârfurile de la picioare și s-a întins. Cum nu avea nicio șansă să ajungă până în vârful copacului subțire, a decis să se cațere până la frunzele fragede din vârf. Crengile ascuțite îl zgâriau, a început să sângereze și, când a ajuns în vârf, a descoperit că frunzele aveau un gust și mai rău decât semințele. Nu crescuse niciun centimetru și îi era foarte rău.
-          Dacă doamnele Struț și Girafă nu mă pot ajuta, s-a gândit nefericitul scund, poate că trebuie să găsesc o persoană cu adevărat înaltă și să aflu ce face.
După ce a căutat puțin, l-a găsit pe domnul Baschet. Ajungându-i până la genunchi când stătea lângă el, a întrebat:
-          Ce faci pentru a fi așa înalt?
-          Lucrez mult la sală, alerg în jurul terenului de baschet și arunc mingi, a răspuns domnul Baschet. Așa că bărbatul cel scund și-a dedicat câteva luni de zile lucrului la sală, alergatului în jurul terenului de baschet și aruncării la coș. Voia să-i iasă foarte bine, dar, din nou, nu a crescut nici măcar o fracțiune dintr-un centimetru.
Pentru că ființele înalte nu-l ajutaseră, a decis că avea nevoie de cineva înțelept, așa că a vizitat-o pe bătrâna doamnă Bufniță.
-          Îmi poți spune cum să fiu înalt? a întrebat.
-          Spune-mi, l-a întrebat doamna Bufniță, de ce vrei să fii mai înalt decât ești?
-          Păi, a răspuns el, cred că aș putea să câștig o luptă dacă aș intra în ea.
-          Cât de des te bați? l-a întrebat Bufnița.
-          O, nu foarte des, a spus bărbatul mititel. De fapt, nu-mi amintesc să mă fi bătut vreodată. Dar poate, dacă aș fi mai mare, oamenii m-ar respecta mai mult.
-          Oamenii nu te respectă acum? a întrebat doamna Bufniță.
-          Nu, nu chiar, a spus bărbatul scund.
-          E ceva ce ai putea face dacă ai fi înalt, și nu poți face fiind scund? A continuat Bufnița?
-          Nu știu, a răspuns bărbatul scund, pus pe gânduri. Știu sigur că nu vreau să ciugulesc boabe de pe pământ, nu vreau să-mi îngrop capul în nisip, nu vreau să mănânc frunze din vârful copacilor și nu vreau să arunc la coș la nesfârșit. Am încercat toate astea și nu sunt pentru mine.
-          Deci, ce poți face acum, a întrebat doamna Bufniță, și nu ai putea face dacă ai fi înalt?
-          Ei bine, a spus bărbatul cel scund, pot juca unul din piticii din „Albă-ca-Zăpada” și îi pot face pe copiii mici să râdă și să fie fericiți. Pot să vorbesc cu copiii de la nivelul lor și, în consecință, mă pot distra mai mult cu ei decât alți adulți.
A văzut un zâmbet ridicându-se în colțurile ciocului doamnei Bufnițe și a schițat un surâs și pe fața lui bucuroasă și rotunjoară în timp ce vorbeau[1].



[1] George W. Burns, 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți. Folosirea metaforelor în terapie, Traducere din engleză de Cristian Fulaș, ed. Trei, 2011, pp. 368-370

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină