Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!
Unele din materiale de pe blog (filme și cărți) sunt descărcate de pe internet (Scribd sau alte site-uri) și au caracter informațional.

vineri, 11 decembrie 2015

Hrab Alexandru - Pareneza, parte componentă a Tainei Cununiei



Pareneza parte componentă a Tainei Cununiei[1]

Prof. de Religie Hrab Alexandru Sorin
După terminarea rânduielii tipiconale a Tainei Nunții, este preferabil și chiar indicat ca săvârșitorul Tainei, fie ierarh sau preot, sau unul dintre slujitorii Tainei, dacă au fost mai mulți, să țină un cuvânt pentru tineri proaspăt căsătoriți, pentru părinți spirituali, pentru cei trupești și pentru nuntași prezenți. Din păcate de multe ori și în multe locuri, aceste cuvinte se limitează la urările de bine și de mulți ani pentru tot alaiul nunți și la câteva cuvinte de mulțumire. Carența pe care o avem în legătură cu astfel de cuvântări se poate observa și sub aspect practic. Prea puține studii și prea puține modele de predici pentru țara noastră[2].
Printre factorii care au dus că predica de la cununie să fie neglijată, putem aminti acestea: preoții puși în fața faptului de a oficia două, trei cununii pe zi, dacă nu chiar mai multe, zilele călduroase, oboseala mirilor, nerăbdarea nuntașilor care de multe ori sunt mai grăbiți să ajungă la masă decât să stea la biserică unde și așa în viziunea lor, nu înțeleg nimic. În aceste condiții de „fugă la ospăț” unde să-și mai găsească rostul și predica? „Când cei prezenți nu au dispoziția de a asculta predica”[3].
Răspunsul la întrebarea noastră este că predica își găsește locul în inimile nuntașilor.
O bună predică începe cu viața preotului. El predică prin viața și atitudine sale. Familia lui trebuie să fie un model, dacă în familia ta nu ai ordine, ce credibilitate vei avea când te vei adresa altor familii?[4]. Un alt aspect pe care trebuie să-l aibă în vedre este evitarea întârzierii - nu mirii trebuie să-l aștepte pe preot, ci el să-i aștepte pe miri pentru a-i primi spre Hristos - . Evitarea consumului de alcool este un alt aspect care ține de atitudinea preotului. Care este exemplul pe care-l arată tinerei familii dacă ar apărea în fața tuturor în stare de ebrietate? Urmează grija ca veșmintele liturgice să fie cât mai îngrijite și pregătirea din timp a tot ceea ce este necesar pentru săvârșirea tainei. Nu îi poți face pe cei ce vin să aștepte până la organizarea tuturor celor necesare. Și nu în ultimul rând corectitudinea în slujire cu respectarea tipicului rânduielii tainei ce urmează a fi săvârșită. Tăierile și improvizațiile în rânduială nu-și au rostul.
O condiție a predici este cunoașterea celor cărora se adresează. „Primele reguli de întocmire a predicii sunt de a cunoaște prioritățile ascultătorilor, așteptările lor, dar și aceasta într-o manieră duhovnicească. Începutul parenezei îl face preotul cunoscând familiile celor cununați și apoi pe fiecare în parte”[5]. De aceea se impune ca necesar întocmirea din timp a unei liste cu cei care vor să se căsătorească la data respectivă, astfel preotul reușește să-i cunoască pe viitori miri și reușește să li se adreseze lor personal, captându-le mai bine atenția[6].
După cunoașterea acelor persoane cărora le vorbești, urmează pregătirea temeinică a predicii. Nu poți să mergi în fața nuntașilor cu predici decupate și lipite în așa fel încât să formeze o predică generală teoretică și nu practică. O bună cunoaștere a simbolismului Tainei, a pericopelor Apostolice și Evanghelice folosite în Taină, a referințelor scripturistice și patristice referitoare la familie, a familiilor sfinte, chiar și a unor canoane referitoare la căsătorie constituie o sursă inepuizabilă de idei de care preotul se poate folosi în elaborarea predicii. Este adevărat că în cazul în care există mai multe cununii într-o zi, pregătirea predicii devine mai obositoare, dar cu o bună organizare a timpului preotul nu va întâmpina nicio problemă.
O altă caracteristică a predicii nupțiale este adaptarea ei la timpul prezent. Cunoașterea celor amintite mai sus și „trântite” fără actualizarea lor în viața mirilor nu le vor aduce acestora niciun folos. Adaptarea acelor cunoștințe la perioada anului liturgic, la anul omagial, la evenimentele desfășurate în parohia în care se desfășoară nunta, îmbinarea lor cu pildele, proverbele, zicătorile, maximele, constituie un alt prilej de a-i face atenți pe nuntași și vor arăta tuturor un preot pregătit și capabil să discute cu toți indiferent de statutul lor social.
Grija preotului de a evita aluziile și expresiile hilare[7] este o altă condiție a predicii. Sunt destule de multe situațiile în care unii dintre nuntași sunt deja amuzați de la aburii alcoolului, de la strigăturile care au loc de obicei la nuntă și în drumul spre biserică, mai ales la sate, iar unii se amuză copios în momentele în care mirii gustă din paharul comun sau participă la dansul ritualic, sau chicotesc pe baza faptului că la anumite îndemnuri care nu-și au rostul mirele sau mireasa încearcă să se calce pe picioare pentru a deține supremația. Nu i se cere preotului să aibă o atitudine sobră, pentru „că umorul, ca produs al unei minți agere și sprintene, reprezintă un procedeu retoric, terapeutic și chiar spiritual de primă mână”[8], ci o atitudine potrivă prin care să comunice cu nuntașii prin gesturi și cuvinte liturgice potrivite[9] în timpul săvârșirii slujbei, iar după aceea o atitudine de deschidere plăcută, de zâmbet sincer.
Deși nu este de dorit, predica poate deveni și un mijloc de catehizare. Bineînțeles că nu poate înlocui catehizarea viitorilor miri, nici catehizarea după săvârșirea Tainei, dar în lipsa unui plan de cateheze sau lipsa viitorilor miri de la catehezele premaritale, ea poate deveni mijloc de transmitere a unor învățături legate de Taina Cununiei.
            Pot exista și alte caracteristici ale predicii de la cununie pe care să le fi scăpat din vedere, însă nu putem trece mai departe fără a aminti de atitudinea pe care trebuie să o aibă în vedere preotul la a doua și a treia cununie. Deși aceste slujbe au un caracter penitențial nu este cazul ca preotul să înceapă să „bată” în predică pe acest lucru. El este cel care trebuie să-i încurajeze pe miri și să îi facă pe aceștia să plece din biserică cu încredințarea în milostivirea, bunătatea și dragostea lui Dumnezeu care se revarsă și în noua lor familie.
            Pe considerentul celor spuse mai sus, schițăm câteva teme de gândire în perspectiva unei predici reușite. Dacă pe cele care țin de cunoștințele preotului le-am prezentat mai sus, este necesar să amintim și câteva idei care să-i facă pe cei proaspăt căsătoriți să mediteze la implicațiile pe care le aduce taina în viața lor:
·         Dumnezeu a creat familia,
·         Prin căsătorie, bărbatul și femeia, devin un singur trup,
·         Cuplul căsătorit este imaginea Sfintei Treimi,
·         Cununia, este icoana iubirii dintre Hristos și Biserică,
·         Taina Căsătoria este un mijloc de mântuire,
·         Mirele și mireasa sunt împărați,
·         Familia – mică Biserică – ;
·         Bucuria nașterii copii care sunt rodul dragostei și o bucurie,
·         Binecuvântările pe care Dumnezeu la revarsă asupra celor căsătoriți,
·         Starea de jertfă continuă la care sunt chemați soții,
·         Păstrarea castității în familie,
·         Necazurile, neplăcerile, ispitele care apar în căsnicie nu pot fi trecute fără ajutorul lui Dumnezeu,
·         Rolul părinților spiritual (al nașilor) pentru tânăra familie,
·         Locul părinților trupești în viața tinerei familii,
·         Divorțul este o pată pe obrazul familiei.
Desigur că mai sunt și alte teme legate de familie care pe care nu le-am precizat, dar considerăm că cele prezentate și cele legate de pregătirea pentru predică sunt necesare pentru reușita unei predici care să rămână în amintirea tuturor participanților și să fie ușa pe care să intre în Împărăția lui Hristos și cei mai puțin „duși la biserică”.




[1] Articol apărut în „Învierea” revista Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Timișoarei, anul XXVI, nr. 40, serie nouă, octombrie, 2015, pp. 9-10.
[2] Amintim aici studiul Părintelui Profesor Vasile Gordon, „Pareneza la Cununie. Considerații teoretice si practice” în Altarul Banatului, IX, 1998, nr. 4-6, pp. 36-55; apoi Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Ivan, „Pareneza la Cununie. Considerații omiletice actuale” în Mitropolia Olteniei, LXIII, nr. 9-12, septembrie-decembrie, 2011, pp. 136-152. Iar o încercare de ne mai descreții mințile pentru o predică și cateheză familiară reușită o avem dată de Pr. Conf. Dr. Constantin Necula, Perspective catehumenale. Tradiție și contextualizare pastorală – studii catehumenale și cateheze pentru ziua de azi, Techno Media, Sibiu, f.a. De asemenea, mai putem aminti o carte de predici, care cuprinde și parenze la cununii: Arhim. Teofil Părăian, Bucurie și mângâiere. Predici la cununii, înmormântări și sărbători, ed. Agaton, Făgăraș, 2012.
[3] Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Ivan, art. cit., p. 145.
[4] După părerea noastră este foarte bună inițiativa reluată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în februarie 2010 ca preoți recăsătoriți sau divorțați să nu mai poată sluji.
[5] Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Ivan, art. cit., p. 146.
[6] Ibidem, p. 146.
[7] Ibidem, p.147.
[8] Pr. conf. Dr. Eugen Jurca, Retorică și omiletică. Curs practic, Galaxia Gutenberg, f.l., 2009, p. 173.
[9] Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Ivan, art. cit., p. 148.


Hrab Alexandru - Pareneza, parte componentă a Tainei Cununiei

Un comentariu:

  1. Interesant articolul si bine punctat in unele chestiuni atat cat priveste atitudinea preotului cat si a credinciosilor! Felicitari Alexandru esti un coleg foarte bun!De luat aminte!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină