!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


luni, 30 noiembrie 2015

Nemuritorul și Sfântul Mitropolit Andrei - †IPS Laurențiu Mitropolitul Ardealului


Nemuritorul și Sfântul Mitropolit Andrei[1]
†IPS Laurențiu Mitropolitul Ardealului
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în ziua de 21 iulie 2011, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a aprobat canonizarea mitropoliților Transilvaniei Andrei Șaguna (cu zi de pomenire la 30 noiembrie) și Simion Ștefan (cu zi de pomenire la 24 aprilie), ca urmare a propunerilor sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului și Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

Într-un impresionant medalion închinat Mitropolitului Andrei Șaguna, profesorul-academician Ion Simionescu, în cunoscuta sa carte „Oameni aleși”, scria că Șaguna a fost „darul cel mai de preț” făcut Ardealului de frații noștri aromâni de la poalele Pindului. Și, într-adevăr, marele nostru ierarh face parte din galeria străluciților cărturari pe care i-a dat „romanitatea balcanică” neamului românesc de pretutindeni: Emanuil Gojdu, Dimitrie Bolintineanu, George Murnu, Cezar Papcostea, Theodor Capidan, Elie Carafoli, Nicolae Batzaria, Sterie Diamandi, Matilda Caragiu Marioțeanu și fratele ei, Toma Caragiu, și atâția alții.
Dar Andrei Șaguna nu a fost numai un om de aleasă cultură, cum au fost cei pe care i-am pomenit. A fost și un strălucit diplomat, cum a dovedit mai ales în cursul Revoluției din 1848/49 și în anii imediat următori, când a știut să apere cu demnitate drepturile românilor ardeleni, încât a devenit un adevărat conducător politic al lor, care a unit cârja de ierarh cu sceptrul de domnitor. A fost un neîntrecut organizator al Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, pe are a readus-o la viață după 163 de ani de la desființarea ei de către Curtea imperială din Viena și după 15 ani de neîncetate demersuri. A fost un legiuitor desăvârșit, dând Mitropoliei sale cea mai democratică lege de organizare, „Statutul organic” din 1868, o „magna carta” a românilor ardeleni, cum a numit-o Octavian Goga, după care s-a condus până după Unirea din 1918, apreciat de toți cercetătorii istoriei noastre bisericești. A fost cel mai priceput luminător al neamului său, prin cele 800 de școli  primare pe care le-a organizat, prin Gimnaziile din Brașov și Brad, prin preoții și învățătorii formați la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, organizat de el, prin ziarul „Telegraful Român”, cu apariției neîntreruptă de 159 de ani, fiind azi cel mai vechi ziar din țară, prin „Calendarul” eparhial care apare din 1852 încoace, prin cele aproape două sute de cărți care au apărut în tipografia înființată de el în 1850, prin Asociația Astra, al cărui prim președinte a fost. Iată numai câteva din epocalele sale realizări care au dus la un progres evident al Biserici sale și al neamului său.
Dar „mai presus de toate, Șaguna a fost preot”, așa cum l-a definit cel mai strălucit succesor al său, mitropolitul Nicolae Bălan. Contemporanii și biografii săi, între care arhim. Nicolae Popea, viitor episcop, preotul profesor Dimitrie Cunțan, protopopul Grigorie Pletosu din Năsăud și alții, dau mărturie că Mitropolitul Andrei era un desăvârșit liturghisitor, predicator și păstor de suflete. Slujea mereu în fosta „biserică grecească”, devenită după 1860 catedrala sa, în biserica „din groapă”, în biserica mare din Rășinari, în capela din reședința mitropolitană; adeseori atrăgând atenția studenților teologi de la strană atunci când nu citeau toate troparele sau alte cântări în timpul vecerniilor și utreniilor la care asista. Tot contemporanii spună că avea un program zilnic „de rugăciune”, în fiecare dimineață, care mergea și până la două ore.
Deci era un om al rugăciunii, al meditației, al liturghisirii, al propovăduirii adevărurilor învățăturii creștine, prin toate acestea, mitropolitul Andrei a rămas un luminos model pentru urmași, inclusiv pentru cei de azi.
De aceea, considerăm că acum, la împlinirea a 203 ani de când a văzut lumina zilei în Mișcolțul locuit altădată de maghiari, de greci, de aromâni și de români, ca și la împlinirea a 138 de când se odihnește în cimitirul bisericii mari din Rășinari, i se cuvine „hirotonirea cu harul cerurilor, drept vestitorule apostol”, cum spune marele fiu al Rășinarului, Octavian Goga; i se cuvine cea mai aleasă cinste prin trecerea lui în calendarul sfinților ierarhi români, alături de Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Ardealului, de Petru Movilă al Kievului, de Varlaam și Dosoftei ai Moldovei, de Antim Ivireanul și Grigorie Dascălul ai Țării Românești și de prietenul său, episcopul Calinic al Râmnicului.
Preoții și credincioșii Bisericii Ortodoxe din Ardeal, și nu numai, l-au cinstit mereu pe vlădica Andrei de 138 ani încoace, încât s-a creat un adevărat „cult” pentru el.
Îl vor cinsti și mai mult de acum înainte, după ce i s-a rânduit locul care i se cuvine în sinaxarul Biser


[1] Telegraful Român, nr. 25-28, 2011, p.1, 3.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină