Cum
m-a umilit un cerșetor?
după ce am coborât din
mașina lăsată într-o parcare plină cu moloz rămas de la trotuarele vechi
(trotuarele erau refăcute și molozul era aruncat în parcare).
Am rămas uimit
pentru că nu am știut cine mă strigă, de unde mă strigă și dacă mă strigă pe
mine?! De ce „popă”? Probabil din cauza bărbii și a îmbrăcămintei mele (sunt
profesor de Religie).
Da. Mă
striga pe mine.
Cine era?
El, un
cerșetor care aduna fier vechi pentru a-și cumpăra pastile. Are probleme cu
inima. Mi-a povestit despre operațiile pe care le-a suferit și mi-a arătat cicatricile.
Dă 30 de lei pe zi pe medicamente. Doarme într-un vagon părăsit din Gara de
Nord a Timișoarei și este supărat pe timișoreni. Supărarea este arătată
printr-un slogan scris pe spatele vestei reflectorizante pe care o poartă: „Oameni răi ca-n Timișoara nu găsești în
toată țara”.
Am discutat puțin cu el și apoi
i-am dat ceva bănuți (nu mi-a cerut – avea demnitate).
În timpul discuției mi-a demonstrat
că avea cunoștințe serioase de Biblia Ortodoxe.
Știa foarte bine imnul dragostei creștine: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale
îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval
răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi
orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar
dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da
trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea
îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă,
nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se
aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de
adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată” (I Corinteni 1, 1-8). Cunoștea că la final așa
va fii: „Şi acum rămân acestea trei:
credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”
(I Corinteni 13, 13).
Totuși, aveam ceva și cu frații
neoprotestanți (pocăiți le spunea el): „Nu
oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce
face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21). Am tăcut și am
ascultat.
Ce m-a mirat pe mine? A fost faptul
că la orice cita din Biblie dădea și referința exactă (versetul exact).
Omul meu compunea versuri si
anecdote și cunoștea foarte bine poeziile lui Traian Dorz. Concluzia: cocheta
cu Oastea Domnului.
În ultima parte a discuției mi-a
spus ce înseamnă numele Iisus pe litere: Iubire,
unitate, smerenie etc. (nu le-am reținut pe toate) și apoi mi-a urat:
-
Dumnezeu
să-ți ajute!
Întrebarea pe care mi-am pus-o eu
ca profesor de religie a fost: cunosc eu așa de bine Sf. Scriptură? Cunosc eu
foarte multe citate? Cunosc eu poezii?...
Și el era un cerșetor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu