Faceți căutări pe acest blog

joi, 10 septembrie 2015

Crâmpeie despre educația copiilor în gândirea Sfântului Ion Gură de Aur



Crâmpeie despre educația copiilor în
gândirea Sfântului Ion Gură de Aur[1]

prof. de Religie Hrab Alexandru Sorin

Anul 2015 este pentru Patriarhia Română: Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii. De aceea, se cuvine să acordăm o atenție deosebită misiunii educării copiilor așa cum a perceput-o Sfântul Ioan Gură de Aur cel care a fost unul din luminătorii familiei.

Cum m-a umilit un cerșetor?


Cum m-a umilit un cerșetor?

-          Ce-ai pățit „popo”? Ai văzut ce ți-au făcut ăștia? Sunt primele cuvinte pe care le-am auzit
după ce am coborât din mașina lăsată într-o parcare plină cu moloz rămas de la trotuarele vechi (trotuarele erau refăcute și molozul era aruncat în parcare).
Am rămas uimit pentru că nu am știut cine mă strigă, de unde mă strigă și dacă mă strigă pe mine?! De ce „popă”? Probabil din cauza bărbii și a îmbrăcămintei mele (sunt profesor de Religie).
Da. Mă striga pe mine.
Cine era?
El, un cerșetor care aduna fier vechi pentru a-și cumpăra pastile. Are probleme cu inima. Mi-a povestit despre operațiile pe care le-a suferit și mi-a arătat cicatricile. Dă 30 de lei pe zi pe medicamente. Doarme într-un vagon părăsit din Gara de Nord a Timișoarei și este supărat pe timișoreni. Supărarea este arătată printr-un slogan scris pe spatele vestei reflectorizante pe care o poartă: „Oameni răi ca-n Timișoara nu găsești în toată țara”.
Am discutat puțin cu el și apoi i-am dat ceva bănuți (nu mi-a cerut – avea demnitate).
În timpul discuției mi-a demonstrat că avea cunoștințe serioase de Biblia Ortodoxe.
Știa foarte bine imnul dragostei creștine: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (I Corinteni 1, 1-8). Cunoștea că la final așa va fii: „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (I Corinteni 13, 13).
Totuși, aveam ceva și cu frații neoprotestanți (pocăiți le spunea el): „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21). Am tăcut și am ascultat.
Ce m-a mirat pe mine? A fost faptul că la orice cita din Biblie dădea și referința exactă (versetul exact).
Omul meu compunea versuri si anecdote și cunoștea foarte bine poeziile lui Traian Dorz. Concluzia: cocheta cu Oastea Domnului.
În ultima parte a discuției mi-a spus ce înseamnă numele Iisus pe litere: Iubire, unitate, smerenie etc. (nu le-am reținut pe toate) și apoi mi-a urat:
-          Dumnezeu să-ți ajute!
Întrebarea pe care mi-am pus-o eu ca profesor de religie a fost: cunosc eu așa de bine Sf. Scriptură? Cunosc eu foarte multe citate? Cunosc eu poezii?...
Și el era un cerșetor…

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină