!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


miercuri, 15 iulie 2015

Câteva date bibliografie - Despre Sf. Cuvios Paisie Aghioritul –

Icoană a Cuviosului Paisie Aghioritul, Iconar Eleni Dadi apud https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2013/04/22/harismele-cuviosului-paisie-aghioritul/

Câteva date bibliografie
-         Despre Sf. Cuvios Paisie Aghioritul –

Fericitul Avva Paisie, cu numele de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei din Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua prăznuirii Sfintei Ana, din părinți cinstitori de Dumnezeu. Tatăl său se numea Podromos, iar mama Sa Evlodia. La 7 august 1924, cu puțin înainte să plece cu schimbul de populație în Grecia, a fost botezat de către Sfântul Arsenie Capadocianul, care o-a dat numele său, proorocind prin harisma sa profetică chemarea duhovnicească a pruncului, grăind în modul caracteristic: „Și pe mine cine mă va înlocui? Oare nu am eu dorința să lau un călugăr în urma mea?” la14 septembrie 1924, de sărbătoarea Sfintei Cruci, după destule necazuri, refugiații au ajuns cu vaporul în Pireu, și de acolo s-au stabilit în Kerkira. Acolo, după 40 de zile – conform propriei proorocii, - a dormit în chip sfânt și a fost înmormântat Sfântul Arsenie, lăsând urma vrednic al moștenirii sale duhovnicești pe micul Arsenie, devenit Avva Paisie și după aceea.
După puțin timp, au plecat din Kerkira și s-au stabilit la Konitsa.
Este minunat de amintit faptul că micul Arsenie, încă de la vârsta copilăriei și-a arătat marea sa iubire față de Hristos și față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, vădindu-și chemarea specială pentru viața monahală. Întreaga viață a copilului Arsenie este plină de fapte minunate, pe care le-a confirmat viața sa sfântă de după aceea ca monah aghiorit, și mare ascet, dăruit de Dumnezeu cu mari harisme mai presus de fire. După sfârșitul stagiului militar a plecat degrabă la sfântul Munte, ca să viețuiască la Sfânta Mănăstire Esfigmenu, și acolo a primit numele de Averchie, odată cu rânduiala purtării rasei. După 3 ani, din  pricina faptului că era iubitor de liniște, dar și pentru mai multă nevoință, cu binecuvântarea starețului, a venit lângă asprul nevoitor, Chiril Ieromonahul, ca să se oprească în cele din urmă, din pricina neputinței, al Sfânta Mănăstire Filotheu.
La 3 martie 1957, duhovnicul Bătrânului Paisie l-a făcut „stavrofor”, dându-i schima cea mică numindu-l Paisie. În continuare, la recomandarea madicilor (suferea de hemoptizii pulmonare) și „cu înștiințare dumnezeiască, a plecat la Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului, Gura Konitsei, unde a rămas, ridicând-o pe culmi până la anul 1962. Acolo, Fericitul Bătrân, cu harul lui Dumnezeu, a ajutat mii de suflete.
În 1962, din rațiuni duhovnicești înalte, a pelcat la muntele Sinai și a rămas în chilia Sfinților Galaction și Epistimi. În anul 1964 s-a întors la sfântul munte suferind de dispnee și a rămas mai întâi în Chilia Sfinților Arhangheli, la Schitul mănăstirii Ivir. Acolo s0a legat strâns de Părintele Tihon, rusul, duhovnic sfânt, care i-a dat Schima cea mare.
În anul 1966, Bătrânul s-a îmbolnăvit grav și a fost internat pentru câteva luni la Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i s-a extirpat și o mare parte din plămâni, din pricina existenței bronhopatiilor. Acolo, pronia lui Dumnezeu a rânduit să cunoască și să lege prietenie cu surorile Mănăstirii Sfântul Ioan Teologul de la Suroti. Surorile l-au îngrijit în perioada bolii cu o râvnă neasemănată și Bătrânul a simțit o recunoștință deosebită față de acestea, pentru sprijinul lor. A început să le ajute personal la ridicarea Sfintei Mănăstiri și odată cu temelia clădirii, le-a zidit și pe cele duhovnicești. La sfârșitul anului 1967 s-a întors la înfricoșătoarele Katunchia ale Sfântului Munte, și a rămas la Chilia Sfântului Ipatie. Acolo, în pustie, Bătrânul a primit o mulțime de viziuni și descoperiri dumnezeiești. În anul 1968 a plecat la mănăstirea Stabronichita și după aceea, ca urmare a dorinței părintelui său duhovnicesc, Avva Tihon, la 10 septembrie 1968 s-a stabilit la Chilia Sfintei Cruci, după adormirea în sfințenie a duhovnicului său.
La 13 martie 1979 a venit la Mănăstirea Cutlumuș, de care aparținea, și a primit Chilia Nașterii Maicii Domnului, Panaguda. La Panaguda, Brătrânul a ajutat mii de suflete. Toată ziua, de la răsăritul soarelui până la apus, sfătuia, mângâia, dezlega probleme și ajuta pe fiecare om să se înalțe duhovnicește și să se apropie de Dumnezeu. Afierosise ziua durerii omenești și noaptea slujirii lui Dumnezeu.
Truda sufletească și asaltul oamenilor care primeau iubirea deplină și mărinimia sufletului său, dar și osteneala trupească, împreună cu problemele de sănătate cu care se lupta, l-au făcut să obosească și să sufere. În anul 1988, în afară de boala legată de respirație, a început să aibă pe deasupra și probleme cu intestinul gros. Hemoragiile se înmulțeau și prezența lor repetată au făcut ca starea sănătății lui să se înrăutățească din zi în zi. La 4 noiembrie 1993 a ieșit din Sfântul munte ca să fie prezent, așa cum obișnuia, la privegherea sărbătorii Sfântului Arsenie, la mănăstirea Suroti. Acolo, cu puțin înainte să plece la Sfântul Munte, starea sănătății lui s-a înrăutățit îngrijorător. La spitalul care a fost transportat i s-a descoperit un cancer malign la intestinul gros, care a evoluat rapid în metastază la ficat și plămâni.
Astfel, marți 12 iulie 1994, Bătrânul și-a dat sufletul lui sfânt Domnului în chinuri înfricoșătoare.
Avva Paisie a adormit și a fost înmormântat după dorința lui la Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti, Tesalonic (pe care a iubit-o atât de mult și n-a lăsat-o până la adormirea lui), lângă Biserica Sfântului Arsenie Capadocianul. Mormântul lui a devenit repede un loc de pelerinaj.
„Veșnica să-ți fie pomenirea, Părinte Paisie! Toți să ne bucurăm de binecuvântarea ta! Amin”[1].
Acatistul Sf. Cuvios Paisie Aghioritul


[1] Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, traducere: Preot Victor Manolache, ed. Egumenița/Cartea Ortodoxă, 2009, pp. 11-14.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină