!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


marți, 30 iunie 2015

Despre suferință - Maica Magdalena


1)      Folosirea mijloacelor pământești de ușurare a suferinței
Încrederea creștină în Dumnezeu nu ne oprește să încercăm să corectăm răul și să ușurăm suferința. Hristos a vindecat nu doar pentru a-Și arătat puterea divină, ci „din milă”. Medicina și celelalte forme de alinare sunt moduri date de Dumnezeu de a practica aceste deprinderi în iubire unii pentru alții. Iubirea de Dumnezeu și a unora pentru alții merg mână în mână. Dar prima noastră reacție este aceea de a-L chema pe Dumnezeu; să păstrăm o perspectivă divină. Când Hristos a vindecat infirmități trupești, a încercat și să trezească credința, să-i încurajeze pe oameni să nu mai păcătuiască și să se vindece și spiritual. Vindecarea sufletului e mai înaltă pe scara importanței.
2)      Citim ca să câștigăm încurajare
Pe lângă Biblie, între multe altele care ne pot întări aș recomanda aceste trei texte:
i.            Scrisorile Sfântului Ioan Hristos către Sfânta Olimpiada diaconița[1]. Aceasta era disperată din pricina calomniilor, bolii, persecuției și exilului nelegiuit al Sfântului Ioan și a scandalurilor din Biserică. Unde era Dumnezeu? Sfântul Ioan îi repetă că lucrarea de mântuire a lui Hristos a fost înfăptuită tocmai într-o astfel de vânzoleală. Când îndura scuipările, trădarea, acuzațiile mincinoase, strigătele mulțimii și pedeapsa capitală ca un criminal, Dumnezeu biruia de fapt moartea.
ii.            Paharul lui Hristos de Sfântul Ignatie Brianceaninov. Suferința, spune el, este paharul lui Hristos [cf. Matei 20, 22; Marcu 10, 38]. Dumnezeu cunoaște nevoile și măsura noastră. „Când ți se aduce înainte paharul, întoarce-ți fața de la cei care ți-l aduc, ridică-ți ochii spre cere și spune: «Nu voi bea oare paharul pe care mi l-a dat Tatăl?»”. Să ne rugăm asemenea lui Hristos: „De e cu putință, treacă acesta de la mine. De nu, facă-se voia Ta”, și o să putem simți o pace adâncă, asemenea Lui, așa încât cu o noapte înainte de răstignire El a putut spune: „Pacea Mea o dau vouă” [Ioan 14, 27].
iii.            Scrierile Sfântului Siluan[2], scrise într-un limbaj simplu și mângâietor. El spune că pentru a avea pace trebuie să acceptăm voia lui Dumnezeu. Orice am îndura – chiar și necazurile zilnice – în credință, în ascultare de porunca lui Hristos de a iubi chiar și pe cei ce nă rănesc, poate fi socotit o suferință pentru numele lui Hristos [cf. Filipeni 1, 28-29][3].


[1] Traducere românească de diac. Ioan I. Ică jr în: Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2003.
[2] Trad. Românească de diac. Ioan I. Ică jr în: cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei. Însemnări duhovnicești, ed. IV revizutiă, Ed. Deisis, Sibiu, 2001.
[3] Maica Mgdalena, Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă. Convorbiri, reflecții și alte sfaturi, ediția a III-a, Traducere Cristian Pop și diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2008, pp. 278-279.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină