Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

marți, 30 iunie 2015

Despre suferință - Maica Magdalena


1)      Folosirea mijloacelor pământești de ușurare a suferinței
Încrederea creștină în Dumnezeu nu ne oprește să încercăm să corectăm răul și să ușurăm suferința. Hristos a vindecat nu doar pentru a-Și arătat puterea divină, ci „din milă”. Medicina și celelalte forme de alinare sunt moduri date de Dumnezeu de a practica aceste deprinderi în iubire unii pentru alții. Iubirea de Dumnezeu și a unora pentru alții merg mână în mână. Dar prima noastră reacție este aceea de a-L chema pe Dumnezeu; să păstrăm o perspectivă divină. Când Hristos a vindecat infirmități trupești, a încercat și să trezească credința, să-i încurajeze pe oameni să nu mai păcătuiască și să se vindece și spiritual. Vindecarea sufletului e mai înaltă pe scara importanței.
2)      Citim ca să câștigăm încurajare
Pe lângă Biblie, între multe altele care ne pot întări aș recomanda aceste trei texte:
i.            Scrisorile Sfântului Ioan Hristos către Sfânta Olimpiada diaconița[1]. Aceasta era disperată din pricina calomniilor, bolii, persecuției și exilului nelegiuit al Sfântului Ioan și a scandalurilor din Biserică. Unde era Dumnezeu? Sfântul Ioan îi repetă că lucrarea de mântuire a lui Hristos a fost înfăptuită tocmai într-o astfel de vânzoleală. Când îndura scuipările, trădarea, acuzațiile mincinoase, strigătele mulțimii și pedeapsa capitală ca un criminal, Dumnezeu biruia de fapt moartea.
ii.            Paharul lui Hristos de Sfântul Ignatie Brianceaninov. Suferința, spune el, este paharul lui Hristos [cf. Matei 20, 22; Marcu 10, 38]. Dumnezeu cunoaște nevoile și măsura noastră. „Când ți se aduce înainte paharul, întoarce-ți fața de la cei care ți-l aduc, ridică-ți ochii spre cere și spune: «Nu voi bea oare paharul pe care mi l-a dat Tatăl?»”. Să ne rugăm asemenea lui Hristos: „De e cu putință, treacă acesta de la mine. De nu, facă-se voia Ta”, și o să putem simți o pace adâncă, asemenea Lui, așa încât cu o noapte înainte de răstignire El a putut spune: „Pacea Mea o dau vouă” [Ioan 14, 27].
iii.            Scrierile Sfântului Siluan[2], scrise într-un limbaj simplu și mângâietor. El spune că pentru a avea pace trebuie să acceptăm voia lui Dumnezeu. Orice am îndura – chiar și necazurile zilnice – în credință, în ascultare de porunca lui Hristos de a iubi chiar și pe cei ce nă rănesc, poate fi socotit o suferință pentru numele lui Hristos [cf. Filipeni 1, 28-29][3].


[1] Traducere românească de diac. Ioan I. Ică jr în: Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2003.
[2] Trad. Românească de diac. Ioan I. Ică jr în: cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei. Însemnări duhovnicești, ed. IV revizutiă, Ed. Deisis, Sibiu, 2001.
[3] Maica Mgdalena, Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă. Convorbiri, reflecții și alte sfaturi, ediția a III-a, Traducere Cristian Pop și diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2008, pp. 278-279.

vineri, 19 iunie 2015

EXCLUSIV Femeia de serviciu cu studii superioare, diplomă de inginer mecanic şi master în robotică

EXCLUSIV Femeia de serviciu cu studii superioare, diplomă de inginer mecanic şi master în robotică

           A terminat masterul acum trei ani. Ca femeie de serviciu, lucrează de peste un deceniu. După şapte ani de facultate, Viorica Paşcalău s-a resemnat în a face curăţenie la Facultatea de Muzică din Timişoara. Iniţial şef de cantină, femeia a acceptat să fie îngrijitoare, pentru a nu rămâne şomeră.
Una din cele mai educate femei de serviciu face curat la Facultatea de Muzică din Timişoara. Viorica Paşcalău are diplomă de inginer şi master în sisteme robotice. Pentru slujba pe care o are, anii de cursuri şi laboratoare sunt însă inutili.
A acceptat jobul, temporar
            În 1985, după ce a absolvit Liceul Economic, cu specializare în alimentaţie publică. Atunci, s-a angajat la Universitatea Politehnica, pe post de cofetar-patiser, la cantina unităţii. „Puteam să mă duc la restaurante, dar se pleca toată vara la mare, iar eu eram proaspăt măritată. Aşa am ales un post stabil", îşi aminteşte Viorica. Cu suişuri şi coborâşuri în profesie, femeia a ajuns administrator la cantina de la UVT. „În 1999, s-a desfiinţat cantina iar postul meu nu mai exista. Mi s-a propus să trec pe postul de îngrijitoare, cu promisiunea că se va înfiinţa o cantină la căminul de la Facultatea de Drept. Nu am vrut să mă duc iar la privat şi nici nu îmi permiteam să rămân şomeră. Am acceptat", povesteşte Viorica. După ce a absolvit facultatea cu media 8, femeia şi-a continuat studiile cu ciclul masteral. A ales "Sisteme Robotice cu Inteligenţă Artificială" şi spune că a fost una dinte cele mai interesante perioade din viaţa ei.
A intrat prima la facultate
            Un an mai târziu, femeia şi-a propus să îşi consolideze studiile şi aplicat pentru facultate. „Când am aflat că se poate intra pe dosar şi fără examene, am aplicat la UPT, la Inginerie Managerială Tehnologică. Am intrat prima din an, cu media mea de la Bac", a explicat aceasta. Între curăţenie şi laboratoare
            Timp de cinci ani, femeia ducea o viaţă dublă. La lucru mătura, ştergea praful şi podeaua, în timp ce la facultate învăţa inginera maşinilor tehnice. „M-am descurcat. Laboratoarele, la care prezenţa era obligatorie, se desfăşurau după-masa, după ce terminam serviciul. Atunci lucram la un cabinet psihologic, unde şefii m-au înţeles. Lipseam de la lucru ca să ajung la cursuri şi recuperam orele în week-end sau când aveam timp liber. Învăţam noaptea. Mai citeam şi la serviciu. Cel mai rău era când lipseam de la cursuri. Îmi lua foarte mult să înţeleg materia", îşi aminteşte femeia.
Nu regretă niciun curs
          Despre anii studenţiei, Viorica Paşcalău vorbeşte cu drag. „Au fost cei mai frumoşi ani. Am învăţat proiectare pe calculator, am învăţat să programăm roboţi industriali, să îi reparăm. Îmi plăcea", îşi aminteşte femeia. „Nu regret niciun moment din facultate", a conchis Viorica Paşcalău.
Reprofilarea, o luptă cu morile de vânt
         Viorica îşi dorea iniţial să ajungă profesoară. Apoi, s-ar fi mulţumit cu orice job de nivelul studiilor ei. „Au fost drăguţi toţi şi mi-au explicat că vor oameni tineri pe care să îi trimită la diverse cursuri de formare prin lume, care să fie disponibili pentru orice. Eu nu am am spiritul de aventurier al unuia de 20 de ani", spune Viorica. „M-am resemnat. Mai am cinci ani şi intru în pensie", a conchis aceasta, senină.












Un om de valoare

Un om de valoare

Acest OM este un EXEMPLU pentru noi toți! DISTRIBUIE și tu povestea lui de viață! El e Marinel, NU ARE PICIOARE, dar sapă în vie, lucrează grădina, construiește și chiar conduce mașini!
 A crescut de mic la orfelinat, a îndurat bătăi şi umilinţe, iar acum este umilit și de statul român care îi oferă o pensie de numai 340 de lei!
Marinel MERITĂ toate APRECIERILE noastre!








LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină