Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!
Unele din materiale de pe blog (filme și cărți) sunt descărcate de pe internet (Scribd sau alte site-uri) și au caracter informațional.

duminică, 19 aprilie 2015

Martori ai Învierii Domnului Arhimandritul Teofil Părăian

Martori ai Învierii Domnului
Arhimandritul Teofil Părăian
        La slujba utreniei din zilele de duminică se citește din Sfânta Evanghelie o parte din istorisirea sfinților evangheliști despre Învierea din morți a Domnului Hristos. Îndată după citirea Sfintei Evanghelii, credincioșii sunt chemați să aducă închinare Mântuitorului înviat. Această chemare li se adresează prin cuvintele „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat”.
       A crede în învierea Mântuitorului Hristos, într-un fel înseamnă a o și vedea. Tocmai de aceea zice cuvântul de îndemn: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus”. Cei ce cred în Învierea Domnului, prin credință o și văd. O văd când aud citindu-se despre ea, la sfintele slujbe, din Sfânta Evanghelie. O văd când citesc ei înșiși despre ea. O văd și când se gândesc la cele ce se istorisesc în Sfânta Evanghelie despre Învierea Mântuitorului și despre Mântuitorul înviat.
       Ca martori ai Învierii Mântuitorului Hristos, noi, credincioșii de acum, ne unim cu toți cei ce au mărturisit și au trăit în credința că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, „S-a răstignit… a pătimit, S-a îngropat și a înviat a treia zi”. Dintre acești martori și mărturisitori, cei dintâi au fost cei despre care istorisesc sfinții evangheliști.
      După istorisirea Sfântului Evanghelist Marcu, „dacă a înviat, dimineața, în cea dintâi zi a săptămânii, Iisus S-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni” (Mc. 16, 9).
         Din cele istorisite de Sfântul Evanghelist Ioan știm că, înainte de a-L fi văzut pe Mântuitorul înviat, Maria Magdalena a văzut că piatra de pe mormântul domnului fusese dată la o parte și că în mormânt nu mai era trupul Domnului. În mintea ei s-a ivit atunci gândul că cineva a luat din mormânt trupul Domnului. Acest gând l-a dus Maria Magdalena lui Petru și ucenicului pe care îl iubea Iisus, când le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus” (Ioan 2, 2). Când, puțin mai târziu, îngerii pe care i-a văzut în mormânt au întrebat-o: „Femeie, de ce plângi?”, Maria Magdalena a răspuns: „Căci au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus” (Ioan 20, 13). Peste câteva clipe, Mântuitorul Însuși a stat de față, dar Maria nu l-a cunoscut, ci credea că este grădinarul care avea în grijă grădina în care era mormântul în care a fost pus Domnul Hristos. A întrebat-o și Mântuitorul: „Femei, de ce plângi? Pe cine cauți?” Drept răspuns, Magdalena I-a zis: „Doamne, dacă Tu L-ai dus în altă parte, spune-mi mie unde L-ai pus, și eu îl voi ridica” (Ioan 20, 15). Deși văzuse piatra dată la o parte de pe mormânt și că în mormânt nu mai era trupul Domnului Hristos, deși a văzut doi îngeri și s-a învrednicit să audă glas îngeresc, în mintea celei dintâi vestitoare a Învierii lui Hristos stăruia gândul, de trei ori mărturisit, că „au luat pe Domnul din mormânt”. Abia când a cunoscut că Cel care vorbea cu ea și pe Care îl socotise a fi grădinarul era de fapt Însuși Mântuitorul, pe Care îl căuta în mormânt, dar Care înviase din morți, Maria Magdalena a înțeles că „Hristos a înviat” (Ioan 20, 16). Din acea clipă fericită, Maria Magdalena a devenit martor al Învierii lui Hristos, s-a dus la ucenicii și le-a spus: „Am văzut pe Domnul” (Ioan 20, 18), ceea ce este același lucru cu „Hristos a înviat”.
      Vestea că „Hristos a înviat” au primit-o de la înger și celelalte mironosițe (Mt. 28, 5-7); Lc. 24, 4-7). Ele însă, cuprinse de cutremur, mai întâi „n-au spus nimic nimănui, căci se temeau” (Mc. 16, 8), dar după aceea, întorcându-se de la mormânt, „au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți” (Lc. 24, 9). Adevărata încredințare despre „cea mai presus de lume Învierea a lui Hristos Dumnezeu” le-a dat-o femeilor purtătoare de mir Mântuitorul Însuși, Care „le-a întâmpinat și le-a zis: „Bucurați-vă”. Cu acel prilej, femeile au căzut la picioarele Lui și I s-au închinat (Mt. 28, 9).
       În fața ucenicilor, vestea femeilor despre învierea lui Hristos părea că un basm, de aceea, „ei n-au dat femeilor nicio crezare” (Lc. 24, 11). Petru și Ioan au mers la mormânt, unde au văzut giulgiurile în care fusese înfășurat trupul Domnului Iisus, dar pe El nu L-au văzut (Lc. 24, 12); Ioan 20, 3-10). Despre acestea știau și cei doi ucenici călători spre Emaus, care, în informația pe care I-au dat-o Mântuitorului – ce călătorea împreună cu ei, fără însă a fi cunoscut de ei -, despre „înviere” vorbeau ca despre un zvon, nu ca despre o realitate. Ei spuneau anume despre Iisus Nazarineanul, „care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt, înaintea lui Dumnezeu și a tot poporul”, că a fost răstignit și îngropat. Cu toate că ei își puseseră nădejdea în El ca într-un Mântuitor, acum nu mai aveau nicio nădejde. Cât privește cele despre Învierea Celui de curând răstignit, cei doi călători spunea: „Ne-au  pus în uimire și niște femei de-ale noastre, care au fost de cu noaptea la mormânt și n-au mai găsit trupul Lui și au venit zicând că văzut și arătare de îngeri, care le-ai spus că este viu. Iar câțiva dintre noi  s-au dus la mormânt și au aflat așa cum au povestit femeile, dar pe El nu L-au văzut” (Lc. 24, 22-24). Prin aceste cuvinte, ci doi călători spre Emaus nu mărturiseau credința lor în Învierea lui Hristos; nu se dovedeau a fi martori ai Învierii Domnului. Abia când Domnul Hristos li S-a descoperit , la frângerea pâinii, că El este Cel înviat din morți, cei doi ucenici s-au încredințat de înviere și, copleșiți de acest adevăr, au alergat la Ierusalim, ca să spună celor unsprezece ucenici că „Hristos a înviat” (Lc. 24, 33). Între timp, Mântuitorul Se arătase și lui Petru. Aceasta era o nouă dovadă că „Hristos a înviat”. În ucenici și cei ce erau împreună cu ei se înfiripase credința că „într-adevăr Domnul a înviat” (Lc. 24, 34).
        Pe când vorbeau despre Înviere, Însuși Mântuitorul S-a arătat ucenicilor Săi, încredințându-i că El este, Cel ce a fost răstignit, dar a înviat. Ca dovadă a Învierii Sale, Mântuitorul le-a arătat ucenicilor mâinile și picioarele Sale, pe care se vedeau semnele rănilor pricinuite de străpungerile cu cuie (Lc. 24, 39). La această arătare a Mântuitorului înviat Apostolul Toma n-a fost de față. Când cei ce Îl văzuseră pe Domnul înviat și care deveniseră martori ai Învierii Lui i-au spus lui Toma: „Am văzut pe Domnul” sau, cu alte cuvinte: „Hristos a înviat”, el, care încă nu se încredințase de Învierea Domnului și deci nu putea da mărturie despre ea, a zis: „Dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul piroanelor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
        În vremea ce ucenicii care Îl văzuseră pe Domnul înviat aveau încredințare despre Învierea Lui și spunea „Hristos a înviat” ori răspândeau „adevărat a înviat”, Toma, neavând încă această încredințare, nu mărturisea o astfel de credință, nu dădea mărturie acestui adevăr. E, dimpotrivă, mărturisea că nu crede în învierea Celui răstignit și că nu o va crede decât când va avea dovada ce o aștepta. Dovada dorită a primit-o Toma a opta zi după ce Domnul a înviat din morți. Cuvintele „Domnul meu și Dumnezeul meu”, pe care le-a rostit Toma, sunt mărturia credinței sale, sunt dovada că s-a adăugat și el la martorii Învierii lui Hristos.
        După Învierea din morți și înainte de Înălțarea Sa la cer, Domnul Hristos S-a arătat, după mărturia Sfântului Apostol Pavel, „deodată la peste cinci sute de frați”, dintre care cei mai mulți trăiau în vremea când Sfântul Pavel a scris întâia epistolă către creștinii din Corint (I Cor. 15, 6).
Toți cei ce L-au văzut pe Mântuitorul înviat au crezut și au mărturisit adevărul Învierii Lui. Toți credincioșii, închinători ai lui Hristos, sunt și închinători ai „Sfintei Învierii Lui!. Toți cei ce mărturisesc credința în Domnul Hristos și sunt botezați cu botezul creștin sunt uniți cu Domnul în moartea și Învierea Lui (Rom. 6, 4). Mărturia cea mai bună pe care o dau credincioșii despre Învierea lui Hristos este „înnoirea vieții” (Rom. 6, 4), viața cea nouă și luminată, viața „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col. 3, 3). La temelia acestei vieți stă cugetarea și căutarea celor de sus, care își are începutul în învierea împreună cu Hristos (Col. 3, 1-2), deci în credința că „Hristos a înviat”.
Suntem și noi martori ai Învierii lui Hristos, pe măsura credinței noastre, arătată în chipul de viețuire pe care îl avem. Ca martori ai Învierii lui Hristos, zicem „Hristos a înviat” sau răspundem „adevărat a înviat”. Dar adevărata și cea mai bună dovadă a credinței noastre în Învierea lui Hristos este viața cea nouă și Sfântă, viața cea luminoasă, care ne înfățișează ca „vii, sculați din morți” (Rom. 6, 13), „izbăviți de păcat și robi ai lui Dumnezeu, având roada noastră în sfințenie și sfârșitul vița veșnică” (Rom. 6, 22).


Telegraful Român, Sibiu, 15 mai 1997
Nr. 19-20/1975[1]


[1] Arhimandritul Teofil Părăian, Gânduri de altădată pentru atunci, pentru acum și pentru totdeauna, ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, pp. 321-324.

2 comentarii:

  1. Un bun articol, folositor tuturor celor care-l vor citi şi vor crede în învierea Domnului nostru Iisus Hristos.Să spunem şi noi ca mărturisitori ai Mântuitorului: Hristos a înviat! Şi ca răspuns al acestei mărturisiri ,,Adevărat a înviat!".
    Felicitări pentru articol şi succes pe mai departe Alexandru colegul nostru drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărat a Înviat! Vă mulțumesc doamna Mărioara, colega noastră dragă de la Sibiu.

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină