Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 28 februarie 2015

Jurnalul de Satchinez Februarie 2015


Jurnalul de Satchinez Ianuarie 2015


Până unde trebuie să meargă bunătatea unui profesor de religie în relațiile cu elevii de la clasă?


Până unde trebuie să meargă bunătatea unui profesor de religie în
relațiile cu elevii de la clasă?

Arhimandritul Teofil Părăian

            Mai întâi de toate, un profesor de religie trebuie să știe că-i profesor de religie și să-și facă datoria. În ce sens? Să-i învețe pe elevi religie după programa analitică pe care o are de la autoritatea bisericească sau de la autoritatea de învățământ.
            În ceea ce privește învățătura, să-și facă lecțiile, să și le pregătească, să le predea, să ceară ce lecțiile să fie învățate și să socotească religia ca materia cea mai importantă, pentru că, de fapt este cea mai importantă. Dacă nu înveți la fizică, la chimie, poate că nu-ți trebuie niciodată fizica sau chimia în viață, dar religia oricum îți trebuie în viață. Religia este ceva ce îl însoțește pe om în toate zilele vieții lui, până la moarte și la moarte și-apoi bineînțeles că și-n veșnicie. Așa că un profesor de religie trebuie să fie foarte serios.
            Când era eu elev la liceu și aveam religie – am învățat și eu religie la liceu, și la gimnaziu, și la școala primară - , religia era prima în catalog: întâi era religia, apoi româna, latina și ce mai studiam noi. Și-apoi urmau fizica, chimia, matematica și celelalte.
            Așa că un profesor de religie trebuie să fie serios ca orice alt profesor… și să nu-și închipui elevii că trebuie să aibă note mari la religie, că „doar e religie”. E religie, dar trebuie să învețe la religie tot așa cum învață la matematică, cum învață la istorie… Să nu-și închipuie un profesor de religie că o să-i câștige pe elevi dacă-i trece cu vederea[1].




[1] Arhimandritul Teofil Părăian, Din ospățul credinței, ed. A II-a, ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, pp. 671.

Dascăl de religie fiind, cum poți aduce la Hristos pe copiii pe care familiile lor Îi țin departe de bucuriile de care vorbeați

Dascăl de religie fiind, cum poți aduce la Hristos pe copiii pe care familiile lor
Îi țin departe de bucuriile de care vorbeați[1]?

Maica Siluana Vlad
          
  Domnul Inspector este aici? De la religie? Părintele consilier cultural este? Dacă da, văr rog, puneți mâinile așa la ureche ca să nu auziți ce spun acum: Să nu faceți ce scrie în programă! Dacă respectați programa nu-i aduceți la Biserică, maică, îi faceți să fugă de la Biserică. Spuneți așa acolo, câteva idei, să nu vină părintele să vă controleze, puțin din temă și după aceea stați de vorbă cu ei. Că ei sunt teribili de grozavi, dar nu cred, li se pare că nu cred. Au lucrat numai cu sinapse din alea care nu cred, nu? Dar ai au probleme, ei au întrebări și, încet, încet, dacă dumneavoastră credeți în Dumnezeu, imposibil să nu le faceți poftă. Imposibil. Să avem ce să le arătăm, dar să-i lăsăm omului timp să vadă. Lăsați-le timp să vă pună în inferioritate, să fie obraznici, acceptați, cu rugăciune, toate aceste perioade în care ei se revoltă și simt nevoia să fie mai grozavi decât dumneavoastră! Și Dumnezeu vă va învăța, vă va sufla! Sunt și situații imposibile, dar nici Dumnezeu n-a zis: „Aduceți-i pe toți la Mine!”. A zis numai: „iubiți-i pe toți și lăsați-i să vină la Mine”! cred că mai degrabă ar trebui să fim atenți să nu-i împiedicăm să meargă la Domnu, prin felul nostru de a fi. Faceți ce puteți și Dumnezeu lucrează restul. Pe mine m-a învățat Înaltul Serafim odată, când eram gata să cad în deznădejde și ziceam: „Da` degeaba mă mai duc acolo, mai bine să-mi fac rugăciunea minții mele în mănăstire, că iată, nu se schimbă nimic!” și mi-a zis Înaltul: „Maică, acum ai făcut păcat mare! Să te spovedești și să nu numeri niciodată, să nu socotești!” Că, știți, când David a făcut un recensământ a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Nu socotim noi ce am făcut pentru că Domnul e Cel ce face. Ai primit binecuvântate să lucrezi acolo, fă ce ai de făcut! Fă-ți cruce și mergi cu Domnul! Ia și o cruce în mână, așa ca mine… Nici nu știți cât ajută[2]!





[1] Este vorba de bucuriile credinței.
[2] Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, vol. 2, Doxologia, 2009, pp. 202-203.

vineri, 20 februarie 2015

UN NOU SFÂNT MUCENIC Un NOU ATENTAT la adresa CREȘTINILOR A AVUT LOC zilele trecute în Pakistan

UN NOU SFÂNT MUCENIC

Un NOU ATENTAT la adresa CREȘTINILOR A AVUT LOC zilele trecute în Pakistan.

VOCEA CEA MAI RĂSUNTOARE A CREȘTINILOR DIN PAKISTAN A FOST REDUSĂ LA TĂCERE: ASaSINAT! 
Este foarte greu sa aflu mai multe informatii, am incercat sa-l contactez pe Presedintele Tinerilor Creștini din Pakistan, mi-a răspuns, dar cu  teamă. Viața lor este pusă în pericol. Stă împreună cu familia într-o tabară de refugiați. La rândul lui , ca activist și mărturisitor al lui Hristos, a fost atacat...atât mi-a confirmat " DA!" , raspund la întrebarea mea dacă a fost asasinat. Să aprindem o lumânare pentru ei! 
„Căci Însuşi Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi Întâi vor Învia cei morţi în Hristos” (1 Tesaloniceni 4:16)
NOUL MARTIR/MUCENIC al lui HRISTOS
Leaderul Aliantei Minoritatilor din Pakistan , Sabas Farukh Tanveer Ch , sustinator inflacarat al Crestinilor, fratele mai mic al presedintelui Aliantei Minoritatilor din Pakistan a fost asasinat zilele trecute. Am putut să aflu doar că era cel mai activ membru al creștinilor din Pakistan, " ministru" al creștinilor, avocat. 
„Bunule, cu dulce grai,
 ca un sfânt din Pateric,
 să te odihneşti în Rai
cu slavă de mucenic”.
Cuvintele sunt de prisos in cazurile acestea, doar gandul ca Hristos a murit şi a Înviat (1 Tesaloniceni 4:14) trebuie sa ne fie spre intarire. În versetul 14, Pavel prezintă soluţia la problema întristării fărăsperanţă. În limba originală, el afirmă că cei morţi „au adormit prin El”... toti cei care si-au dat viata pentru Hristos, IN HRISTOS AU ADORMIT!
Crezul meu pentru veşnicie
Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
şi mai cred in darul Său, în ziua cea de mâine.
Cred în Duh de prorocie,
 mângâiere pentru viaţă
şi într-o dulce veşnicie
cu Hrisos loc de verdeaţă.
Cred in sfinţi şi in cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica stărbună,
 binecuvântată.
Cred în patima şi moartea
Dumnezeului durerii
şi-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.
Cred într-unul drum prea drept
Al Sfintei Dreptmăritoare,
 că Iisus din Nazaret
va veni cu slavă mare.
În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aştept morţii din mormântiarăşi să deschidă geana.
(Gavriil Stiharul )

Slavă armatei lui Hristos, Slavă celor care li se ia sufletul, ca să fie dus la Tine.Slavă Sfinților Mucenici ai lui Hristos, care vă jertfiți pentru noi! Slavă Ție, Doamne! 
(Trad. Ele. R.)








LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină