Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!
Unele din materiale de pe blog (filme și cărți) sunt descărcate de pe internet (Scribd sau alte site-uri) și au caracter informațional.

vineri, 16 ianuarie 2015

Actualitatea Sfinților Părinți - Ips Nicolae Corneanu


Actualitatea Sfinților Părinți[1]

Dorința și în același timp datoria oricărui credincios este de-a se îmbunătăți pe sine necontenit, până să ajungă la „starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei plinirii lui Hristos”[2]. Nu fără temei s-a spus că adevărat creștin este acela „care imită pe Hristos atât cât îi este cu putință unui om, în cuvinte, fapte și gânduri” [3], creștinismul însuși fiind definit „imitarea naturii dumnezeiești”[4]. Dreptar în această strădanie îi va fi de-a pururi următorului Domnului învățătura ce se desprinde din de Dumnezeu insuflata Scriptură și nu mai puțin din aprofundata ei tâlcuire aparținând acelora care o au priceput și trăit așa precum a voit și a arătat însuși Fiul Tatălui ceresc întrupat, ucenicii și urmașii Săi, de Dumnezeu purtătorii Părinți. Sfinții Părinți  ai Bisericii prin viața și scrierile lor păstrate cu scumpătate până astăzi, ne învață de peste veacuri cum trebuie să gândim, cum e bine să trăim și cum se cade să simțim, spre a fi pe măsura lui Hristos, desăvârșiți în toate, bineplăcuți lui Dumnezeu și priitor semenilor.
Deși aparțin unor vremuri trecute, Sfinții Părinți rămân mereu un izvor de nesecată înțelepciune pentru toți fiii Bisericii. Petrecerea lor pământească și scrierile pe care le-au lăsat, învățămintele ce se desprind din ele, constituie bogat roditoare sămânța aruncată în ogorul creștinătății.
Sunt câțiva zeci de ani de când se aude tot mai stăruitor îndemnul: „înapoi la Sfinții  Părinți”[5]. Mulți nu i-ai dat cuvenita importanță și tot atâția l-au înțeles greșit. Pe de-o parte s-a arătat temerea că s-ar împuțina prețuirea care trebuie dată Sfintei Scripturi, după cum pe de altă parte s-a crezut că întoarcerea înapoi ar însemna un fel de împietrire. Adevărul însă e altul și n-a întârziat să iasă la iveală. Părinții bisericești s-au arătat a fi pe linia celei mai curate tâlcuiri a dumnezeieștii Scripturi și, în același timp, contemporani nouă prin învățămintele pilduitoare și nespus de mult prisositoare pe care ni le-au lăsat. Nu e de mirare, drept aceea, că astăzi nu numai noi ortodocșii, și la fel romano-catolicii prețuim cum se cuvine pe Sfinții Părinți, dar chiar și credincioșii aparținând Bisericilor Reformei se adapă cu mult nesaț din izvoarele cristaline ale gândirii și simțirii lor. Reînvierea studiilor patristice e un semn al vremii pe care o străbatem și o dovadă în plus a căutării unui temei comun care să ducă la o mai mare apropierii între creștini.
Dacă ar fi să încercăm a lămuri mai pe-ndelete valoarea deosebită care o are pentru noi creștinii moștenirea lăsată de Sfinții Părinți, am putea spune că ea ne-a dăruit Scriptura însăși transmițându-ne-o nealterată, ea ne-a oferit cheia adevăratei înțelegeri a acesteia și tot ea ne-a arătat cum trebuie să trăim potrivit celor cuprinse în Lege.
Fără Părinții Bisericii care au stat în imediata apropiere a Sfinților Apostoli, a ucenicilor Domnului și a urmașilor lor, ar fi cu neputință de înțeles, omenește vorbind, existența Evangheliilor, a epistolelor apostolești, într-un cuvânt a cărților Noului Testament. Ei le-au preluat și le-au transmis din generație în generație, cu scumpătate și fidelitate în același timp. Din multele cărți puse în vechime sub numele unuia sau altuia dintre Apostoli, fie că era vorba de Evanghelii, Epistole sau Apocalipse... ei le-au arătat pe cele cu adevărat inspirate, deosebindu-le de celelalte numite apocrife.
Sfinții Părinți au cunoscut Scriptura ca nimeni alții și, nu numai textul ei, pe care-l puteau reproduce pe dinafară, ci și adevăratul ei înțeles. Cărțile pe care ni le-au lăsat conțin explicarea întregii Scripturi într-un chip neegalat. Este adevărat că oricui credincios îi este dată putința să înțeleagă cuvântul dumnezeiesc potrivit, celor spuse de Sfântul Apostol Ioan[6]. Numai că „în Scripturi sunt unele lucruri cu anevoie de priceput pe care cei neștiutori și neîntăriți le răstălmăcesc spre a lor pierzare”[7].
Luminați de Duhul Sfânt, părinții Bisericii au aprofundat într-așa chip Sfânta Scriptură încât tâlcuirea lor e și azi valabilă iar învățătura pe care ne-au lăsat-o, întemeiată de pe Biblie, formează adevăratul crez creștin. Nu e de mirare, drept aceea, că în dorința lor de a-și reface unitatea de credință, creștinii pornesc azi nu numai de la Sfânta Scriptură, izvorul prin excelență al învățăturii Bisericii, ci și de la corecta tâlcuire pe care i-au dat-o Sfinții Părinți, între una și alta fiind o legătură cu neputință de desfăcut.
Atât sinoadele, în decursul vremii, cât și teologii luați aparte și-au întemeiat gândirea, și așa va trebui să fie mereu, pe Dascălii care întocmai ca niște faruri veșnic aprinse, luminează drumul întregii creștinătăți. Având în minte acest lucru marele Vasile declara următoarele: „Ceea ce învățăm noi nu sunt roadele gândirii noastre, ci lucrurile pe care le-am învățat de la Sfinții Părinți”[8]. Iar sinodul alexandrin din anul 430, în epistola adresată lui Nestorie, preciza între altele: „... Urmăm pretutindenea mărturisirile Sfinților Părinți care au fost făcute vorbind Duhul Sfânt în ei și urmărim cu grijă scopul ideilor lor, bătătorind astfel oarecum calea împărătească... Acestea le-am învățat a le cugeta de la Sfinții Apostoli și Evangheliști, din toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată și din mărturisirea cea adevărată a fericiților Părinți”[9].
Dar nu numai crezul pe care noi îl mărturisim se întemeiază pe învățătura Sfinților Părinți, ci și viețuirea noastră întreagă. Îndrumările lor și pilda pe care ne-au lăsat-o, ne sunt permanent dreptar pe care urmându-l devenim mai buni, mai drepți, mai curați.
La școala Sfinților creștinii învață cum să trăiască potrivit Legii săvârșind cele bineplăcute Domnului și de folos oamenilor. Sfinții părinți urmând lui Hristos, prin nevoințe vrednice de admirat și prin eroica renunțare la tot ce este rău, au urcat piscuri de perfecțiune dându-ne exemple unice. Mari realizatori de viață superioară, Sfinții părinți ne poartă pe cărări de lumină înspre țelul dorit cu atâta înfocare: desăvârșirea. Ei ne arată cum se îmbină urmarea lui Hristos cu slujirea semenului. Armonia pe care au realizat-o ei prin unirea „celor de sus” cu a „celor de jos” este mult pilduitoare. Nu putem să nu amintim că aparențele cum și ignoranța noastră ne-au făcut nu odată să-i înțelegem greșit. Și totuși, cunoașterea lor inadecvată ni-i pune într-o lumină care nu lasă putința nici unei îndoieli asupra faptului că scopul suprem ce-l urmăreau era acela de a se mântui prin și deodată cu semenii lor, de care se simțeau strâns legați și pentru care, în cele din urmă, au făcut ceea ce au făcut.
Pentru toate cele acum spuse și pentru multe altele, Sfinții Părinți sunt pentru noi temei în cele ale credinței și dascăli în cele ale vieții. Tot de aceea tezaurul de învățături și bune pilduiri pe care ni l-au lăsat este atât de prețuit, la el apelând mereu ca la aluatul care se pune în frământătură spre a o face să crească și să sporească[10].
Sursa: Mitropolit Nicole Corneanu, Studii Patristice. Aspecte din vechea literatură creștină, Timișoara, 1984, pp. 9-11.


[1] Paginile despre „Actualitatea Sfinților Părinți” constituie articolul publicat sub titlul „Un izvor de nesecată înțelepciune” în rev. Mitropolia Banatului, an. XV, nr. 4-6, aprilie-iunie 1965, pp. 269-271 și în Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena pe anul 1966, pp. 37-40.
[2] Efeseni 4, 15.
[3] Sf. Ioan Scărarul, Scara, I (Migne, P.G. LXXVIII, 633 B).
[4] Sf. Grigorie al Nisei, Despre sensul numelui sau profesiunii de creștin (Migne, P.G. XLVI, 244 C).
[5] G. Florovsky, Westliche Einflűsse in der russischen Theologie (Procès-verbaux du premier Congrès de Théologie orthodoxe à Athènes, 29 november – 6 décembre 1936), Atena, pp. 225, 226, 228 și 231.
[6] I Ioan 2, 20-27).
[7] II Petru 3, 16.
[8] Sf. Vasile cel Mare, Epistola CXL, 2 P.G. XXXII, 588); cf. Sf. Grigorie din Nazianz, Cuvântarea XXXIII, 15 (Migne, P.G. XXXVI, 233 B).
[9] Migne, P.G. LXXVII, 109 și 120; Mansi, Sacrorum conciliorum nova et amplisima collectio, t. IV, Florența și Veneția, 1759-1798, col. 1072 sq., ap. Nicolae I Popovici, Începuturile nestorianismului, Sibiu 1933, pp. 25, 33.
[10] Galateni 5, 9.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină