Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!
Unele din materiale de pe blog (filme și cărți) sunt descărcate de pe internet (Scribd sau alte site-uri) și au caracter informațional.

vineri, 21 noiembrie 2014

O mamă bună


Povestea care urmează să o citiți reprezintă dragostea jertfelnică a unei soții pentru soțul ei. Scrisă într-o variantă accesibilă poate copiilor, ea se adresează după cum îi spune și titlul cărții din care am cules-o întregii familii. Dar să nu mai lungim cuvintele:
S-ar putea să vă intereseze și: „Despre soția creștină” sau despre: „Un credincios din America”.
O mamă bună

            Un tânăr oarecare a simpatizat o tânără, care trăia duhovnicește. Și pentru ca să-l simpatizeze și ea, încerca și el să trăiască duhovnicește, să meargă la biserică. În cele din urmă s-au căsătorit și au avut trei copii. După căsătorie însă la câțiva ani, bărbatul a lăsat credința și cele ale bisericii și a început să facă lucruri necuvioase, să aducă acasă femei străine. Mama copiilor nu dorea să-și crească odraslele în mediu necreștin și spunea despre aceste femei dubioase că sunt prietenele ei, încât copii ajunseseră să-i spună „Mamă, dar câte prietene mai ai?”
Bărbatul nu lăsa deloc păcatul, ba chiar își umilea soția punând-o să spele, să calce și să facă de mâncare pentru femeile pe care le aducea în casă. Femeia a îndurat și acestea, vorbind despre umilințele acestea doar cu Dumnezeu în rugăciunile ei.
Într-o zi, soțul dorind să ajungă la una dintre acele femei a alergat ca un nebun cu mașina, a deviat de pe drum și a căzut într-o prăpastie. Mașina s-a zdrobit cu totul, iar el s-a rănit grav.
l-au dus la spital, iar după o perioadă de internare, a fost adus acasă cu un handicap pe viață. Și să vezi că nici o prietenă de-a lui nu l-a căutat, ba aflând că este schilodit nici nu au vrut să mai audă de el!
atunci devotata lui soție și mama bună a celor trei copii a început să-l îngrijească cu multă bunătate, fără să-i amintească nimic din viața lui cea desfrânată. Fapta aceasta a ei l-a mișcat mult și l-a schimbat duhovnicește. S-a căit cu sinceritate și s-a spovedit. A mai trăit creștinește câțiva ani, în pace sufletească, iar copiii au crescut armonios și sănătos, fiindcă au trăit în dragoste creștinească. Ei primiseră în multe rânduri învățături de suflet de la buna lor mamă[1].

Cred că iubirea soției ne arată diferența dintre a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu și a ajunge desăvârșit în Împărăția Cerească.


[1] Cristian Șerban, Claudia Șerban, Nestemate duhovnicești. Povestiri pentru întreaga familie, vol. II, ed. Cristimpuri, f.a., f.l., pp. 35-36.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină