!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


marți, 7 ianuarie 2014

Criteriul frumuseţii fizice Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teşu

Criteriul frumuseţii fizice
Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teşu
           
În acelaşi timp, nu putem ignora faptul că, trăind într-o societate hedonistă, aflată în căutarea exasperată a plăcerilor şi, din nefericire, nu a celor înalte şi spirituale, cât mai ales trupeşti şi efemere şi fiind apăsaţi şi marcaţi de „duhul” lumii acesteia, mulţi dintre tinerii de astăzi pun temelia alegerii lor criterii de natură trupească, frumuseţea şi atracţia fizică. Reperele şi modelele propuse astăzi cultivă cale de apropiere între două persoane. Mass-media, prin toate canalele şi prin toate resursele sale, caută să impună imaginea „frumuseţii absolute”, a „dimensiunilor perfecte”, a popularităţii şi celebrităţii, chiar dacă acestea au fost obţinute prin numeroase şi grave compromisuri morale. Şi tocmai această din această cauză, mulţi dintre tinerii şi tinerele de astăzi, lipsiţi de real discernământ spiritual, trăind mai mult în prezent, decât îi viitor, dorind să experimenteze plăcerile efemere, clipa prezentă, dar lipsiţi de un program concret de viaţă în perspectivă, cad victime unor alegeri frivole şi lipsite de şansă.
O bună cunoscătoare a problemelor familiei contemporane constata faptul că „am ajuns în stadiul în care femeile doresc să fie admirate, chiar cu riscul unor minime hărţuiri sexuale. A devenit o obişnuinţă pentru ele purtarea rochiilor transparente şi lipsa lenjeriei intime, scoaterea în evidenţă a s sânilor şi feselor/ tunsorile moderne, apelul la silico sau combaterea necontenită a celulitei au creat premizele dezvoltării extraordinare a unei întregi industrii de înfrumuseţare. Saloanele de cosmetică, sălile de aerobic, fitness, masaj, centrele de chirurgie plastică etc. au ajuns o necesitate în această epocă în care dorinţa de a deveni fotomodel sau manechin a cunoscut o expansiune de neimaginat.
La fel de prolifică a devenit şi dorinţa indivizilor de a încălca vechile bariere ale pudorii şi de a ridica semi-nuditatea al rang de banalitate. Am ajuns, după o perioadă de uimire şi de căutare inconştientă a ceea ce doar senzaţia neobişnuitului ţi-o poate da, să fim impasibili la sânii goi de pe plajă, să ne obişnuim atât de mult cu goliciunea trupului, încât să devenim indiferenţi chiar şi la neînţelesele porniri ale dorinţei. Normalizarea nudului n-a făcut altceva decât să plafoneze atracţia dintre indivizi. Aceasta este, poate, efectul pervers al simplificării drumului ce trebuie parcurs de individ către intimitatea fizică a celuilalt. A dispărut misterul a ceea ce se afla dincolo de haine, pentru că le dăm prea repede jos şi uităm prea uşor să la mai punem înapoi. Partenerii ajung prea repede în pat, dar şi mai repede îşi explorează corpurile într-un nonconformist care, dincolo de a aprinde dorinţa, riscă să ajute la stingerea ei. Expunerea obsesivă a nudului, lipsa de imaginaţie în crearea unei ambianţe provocatoare pot ajuta la apariţia unei pasiuni puternice, dar numai temporare, pot înflăcăra partenerul, dar numai atât. Goliciunea brută, combinată cu lipsa de creativitate fac din femeia cea mai atrăgătoare o monotonă partidă de sex, de care bărbaţii – mai devreme sau mai târziu – se vor dispensa fără regrete. De altfel, greşeala cea mai mare pe care o fac femeile frumoase este aceea că ele cred cp atractivitatea lor este suficientă pentru a cuceri un bărbat. Nimic mai adevărat, numai că nu trebuie să confundăm cucerirea unui bărbat cu păstrarea lui”[1].
Fără ipocrizie şi ton moralizator, trebuie să recunoaştem că aspectul fizic are o importanţă fundamentală în această alegere. Primul nivel sau prima de contact şi cunoaşterea între două persoane o constituie tocmai prezenţa fizică. Până să ne împărtăşească idealurile, concepţiile, convingerile sale, cunoaşterea sufletului şi a personalităţii sale este intermediată de trup, de aspectul fizic. Există simpatii sau antipatii, compatibilităţi sau incompatibilităţi între persoane de la acest prim nivel de cunoaştere interpersonală, iar un proverb foarte înţelept spune că „frumuseţea deschide multe porţi” şi are perfectă dreptate. Nu te poţi îndrăgosti de oricine, ci doar de o persoană care mai întâi te atrage fizic, pentru ca apoi, pe parcursul dezvoltării şi aprofundării legăturii, să descoperim compatibilităţi sau diferenţe insurmontabile.
Fenomenul sau „starea de îndrăgostire” este suma unui complex de factori, metamorfozări şi cristalizări ale trăirilor sufleteşti, din faza genuină de emoţie, în diferite intensităţi, la cea de sentimente şi pasiuni. Iubirea are, astfel, aspectul de fixaţie, „«o atenţie fixată asupra altei persoane». Nu mai contează alte fiinţa sau alte lucruri. Acestea vor fi eliminate progresiv din conştiinţă, care va rămâne paralizată şi va continuă să conţină doar un singur obiect: obiectul iubirii noastre”[2].
La debutul unei relaţii de iubire, „factorul fizic acţionează prin intermediul modalităţilor erotice de expresie comportamentală şi de comunicare nonverbală[3], ca un stimul important care explică opţiunea maritală”[4]. Această atracţie, iniţial fizică, în cazul în care sporeşte şi se dezvoltă şi în prilej de atracţie psihică sau sufletească, „devine o sursă ce alimentează stabilizarea relaţiei, necesitatea reluării, intensificării şi dezvoltării ei în timp, inclusiv în cadrul căsătoriei”[5].
Unul dintre neajunsurile acestei forme primare de iubire, atracţia fizică, este acela că ea are mai multe lucruri în comun cu erosul, cu dragostea senzuală, cu instinctul şi pasiunea, şi mai puţine lucruri care să o lege de raţiune şi de judecată. Ea, tocmai şi datorită caracterului de interes fizic, coboară mai uşor în afectivitate şi senzualitate, decât să se înalţe la raţionalitate şi luciditate. Se simte mai protejată de sentiment şi inimă şi se supune mai greu unui examen şi unei conştiinţe care să o analizeze şi să o evalueze obiectiv.
Recomandarea spiritualităţii ortodoxe, exprimată prin glasul inspirat de Dumnezeu al sfinţilor Părinţi, este aceea de a căuta şi  preţui totdeauna la persoanele iubite nu atât frumuseţea fizică, cât mai ales nobleţea sufletească, „frumuseţea sufletului şi purtări frumoase”[6]. Sfântul Ioan consideră că „pe femeie o face plăcută şi dorită nu frumuseţea trupului, ci virtutea sufletului, nu sulimanurile şi fardurile, nici aurul şi hainele cele scumpe, ci cuminţenia, bunătatea şi frica tainică de la Dumnezeu. Iar frumuseţea cea nematerială nu o poţi deprinde cum trebuie în altă parte, ci numai în acest loc minunat şi dumnezeiesc, unde Apostolii şi Profeţii ne şterg, ne răzuiesc bătrâneţea păcatului, ne împodobesc, ne aduc din nou în vigoarea tinereţii, scot din sufletul nostru toată murdăria, toată zbârcitura, toată pata (…). Frumuseţea trupului şi boala o vestejesc, trecerea timpului o strică, şi bătrâneţea o stinge, şi moartea, când vine, o pierde de tot; dar frumuseţea sufletului n-o poate poci nici vremea, nici boala, nici bătrâneţea, nici moartea, nici altceva din unele ca acestea, ci continuă să fie veşnic în floare. Frumuseţea trupului adeseori cheamă la desfrânare pe cei ce o privesc, pe când frumuseţea sufletului atrage chiar pe Dumnezeu spre dragostea cea potrivită Lui…”[7]. De aici şi recomandarea Sfântului Părinte: „Frumuseţe trupească să nu cerem”[8], ci să căutăm frumuseţea sufletului, manifestată prin „înţelepciune, îngăduinţă, milostenie, iubire, dragoste de fraţi, dorinţă de iubire, ascultare de Dumnezeu, plinirea legii, dreptate, cuget smerit”[9].  Această frumuseţe sufletească şi nobleţe spirituală dă unei persoane „o strălucire adevărată”[10], „pe care o dă harul şi cu care pregăteşte cerul”[11].
Din această legătură predilectă cu afectivitatea, izvorăşte şi una dintre trăsăturile cele mai frumoase ale iubirii, care, în acelaşi timp, este şi cauza de vulnerabilitate: nevoia şi doeinţa persoanei îndrăgostite de romantism şi idealizare, faţă de persoana iubită[12].


[1] Iolanda Mitrofan, Cristian Ciupercă, Psihologia şi terapia cuplului, Editura SPER, Bucureşti, 2002, pp. 31-33.
[2] Idem, Incursiune în psiho-sociologia şi psihosexologia familiei, Edit Press Mihaela S.R.L., Bucureşti, 1998,, pp. 234-235.
[3] Este interesantă opinia unor cercetători care consideră că doar 7% din comunicarea noastră este verbală. 38% din mesajul transmis se realizează prin volumul, ritmul, intensitatea, plasticitatea şi caracterul figurat al actului exprimării, în timp ce restul de 55% se realizează prin „limbajul trupului”. Cf. Adina Băran-Pescaru, Familia azi. O perspectivă socio-pedagogică, Aramis, Bucureşti, 1994.
[4] Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan, op. cit., p. 100.
[5] Ibidem, p. 244.
[6] Sfântul Ioan gură de Aur, Omilii la Facere. Omilia XLVIII, în volumul Omilii la Facere (II), traducere, introducere, indici şi note de Pr. D. Fecioru, în colecţia „părinţi şi scriitori bisericeşti”, vol. 22, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989, p. 157.
[7] Idem, Cuvântări împotriva anomeilor. Cuv. XII, în volumul Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei. traducere din limba greacă veche şi note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 207, p. 194.
[8] Idem, Problemele vieţii, traducere de Cristian Spătărelu şi Daniela Filioreanu, Editura Egumeniţa, f.l., f.a, p. 364.
[9] Idem, Despre Rai şi Scriptură. Despre iubirea lui dumnezeu pentru noi. Despre „Şezut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta”, introducere şi traducere Preot Victor Manolache, Editura Bizantină, Bucureşti, f. a., p. 55.
[10] Idem, Bogăţiile oratorice ala  Sfântului Ioan Gură de Aur, în limba franceză de Jean Doublet, traduse în limba română de diacon Gheorghe Băbuţ, Editura „Pelerinul Român”, Oradea, 2002, p. 254.
[11] Ibidem.
[12] Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teşu, Familia contemporană, între ideal şi criză, ed. Doxologia, Iaşi, 2011, pp. 75-81.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină