!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


sâmbătă, 21 decembrie 2013

Aproape interviu cu Moş Crăciun


                                       Aproape interviu cu Moş Crăciun

M-am gândit mult că pentru o cărţulie serioasă, ca Ogorul cu îngeri, Moş Crăciun nu va fi deranjat dac-am să-i cer un interviu. E la modă, nu? Iar el este un personaj, o personalitate dornică de colaborare. De-aceea, când unul dintre colegii voştri m-a rugat să-l aflu pe Moş şi să-i pun câteva întrebări, m-am bucurat, zicând: „Iată o şansă să dau lovitura pe piaţa de reviste şi ziare din România. Toţi au interviuri cu tot felul de personalităţi marcante – oameni politici, profesori, sportivi sau… hoţomani celebri -, dar nimeni nu l-a intervievat pe Moş Crăciun”. Bucuros nevoie mare, m-am trezit imediat la realitate. De unde să-l iau? Î ce limbă să-i vorbesc? Noroc c-am tras cu urechea la ce vorbeau la grădiniţă băiatul meu cu prietenii săi şi, când a scris scrisoarea către Moş, am tras cu ochiul şi-am aflat adresa. Cum putusem s-o uit? Când eram mic, niciodată, dar absolut niciodată n-o uitam, şi-i spuneam Moşului atât de multe!... Pe-atunci nu aflasem că spusa mea, aşa, cu ochii înlăcrimaţi şi bucuroşi, se cheamă rugăciune. Iar adresa, adică un plic alb pe care mereu scriam „Lui Moş Crăciun” (chiar dacă într-o vreme i-au zis alţii „Moş Gerilă”, să ştiţi că tot Moş Crăciun răspundea cu daruri, de dragul nostru) ajungeam mereu, chiar dacă nu întotdeauna-mi venea înapoi ceea ce cerusem. Aflam uşor câte uşor că era mai deştept ca mine. De exemplu: când eram în clasa I, i-am cerut o maşină de pompieri cu becuri… Supărat nevoie mare că-n noaptea de Ajun mi-a adus… un costum de şcoală, am afla că mi-era mul mai necesar. Iar maşina mi-a adus-o Iepuraşul de Paşti (semn că-s mână-n mână prietenii lui Dumnezeu în a face daruri).
Şi-am trimis telegramă că vreau să-i vorbesc. Iar secretariatul Moşului pentru Daruri mi-a răspuns că-l pot afla în ziua cutare, în locul cutare. În ziua respectivă am plecat la Catedrală – unde zicea că o să fie - , dar am ajuns un pic după el, aflând că-şi făcuse rugăciunea şi plecase la o şcoală să-mpace doi copii. Am fugit la şcoală. De-acolo plecase la o casă de copii să ducă nişte pâine, că cei care-o duceau de obicei aveau probleme şi copiii mureau de foame. Alerg, alerg, şi-l scap şi de-acolo. Era undeva în drumul pe care trecusem, de vorbă cu un nene bătrând, căruia nu-i ajunseră banii de medicamente şi el, Moşul, îl convinsese pe un tânăr să-i dea di ai lui bătrânului. Şi-acum eu mă întâlneam cu bătrânul bucuros. Nu, nu lui voiam să-i iau interviul. De aceea alergai mai departe, dar cum s-ajung în satul X de sub munte, unde tocmai reuşise să  ducă unor oameni săraci vestea că fiul lor, unicul lor fiu, se făcuse sănătos datorită grijii medicilor? Am fugit totuşi. Şi-acolo am ajuns prea târziu. Moşul îi ajutat pe nişte copii să-nveţe colinde, iar cu unii dintre studenţii pe care-i ştiam şi eu, muncea la o cantină pentru săraci.
Mi-am zis de-o sută de ori că n-am să ratez interviul cu Moşul. Şi am crezut aceasta până acum, când scriu rândurile de faţă. Şi când am înţeles că pentru un creştin – şi Moşul este născut din duhul Naşterii lui Hristos – Crăciunul nu-i doar zi în calendar, ci o stare de spirit, care ţine mereu şi mereu, dincolo de zile şi anotimpuri. Şi că Moşul se sprijină mereu pe prietenii să-i şi-ai lui Dumnezeu, sfinţii, ca să împlinească misiunea pe care-a primit-o dar de Sus.
Vă scriu pentru că poate şi voi vreţi să-i fiţi tovarăşi de dăruit. Uite, dă şi tu un măr la un coleg, un caiet pe care-l ai în plus, o cariocă, sau învaţă-l pe celălalt de lângă tine să se roage sau să-i cânte lui Hristos… Şi intră-n „trup” Moşului, atât de ocupatul şi-atât de imposibilul de intervievat Moş Crăciun. Şi-au să-mi spui tu cum l-ai aflat pe bătrân lucrând pentru ceilalţi.[1]


[1] Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin Valer Necula, Ogorul cu îngeri, Agnos, Sibiu, 2005, p.103-106.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină