!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


sâmbătă, 19 octombrie 2013

Plecările - Vasile Militaru

Plecările
Vasile Militaru
Plecările!… Sunt totdeauna triste
Și-un gol adânc stă gata să se facă…
O, fluturarea albelor batiste
A celor ce rămân și-a celor care pleacă!...

Cine-ar putea să tălmăcească oare
Întregul dor al lacrimilor cele
Ce, după clipa grea, despărțitoare,
În picuri pe furiș se-adună-n ele!

O, elegia lungilor peroane,
După ce trenul își despică drumul,
Și-n urma lunecândelor vagoane
Rămâne dezolarea grea și fumul.

O, cheiurile mărilor spumate
Și navele cu falnice catarguri
Ce se desprind greoi, dezancorate,
Ce se desprind greoi, dezancorate,
Cu mii de inimi să pornească-n larguri!

Cine-ar putea tristețea să le-o cânte,
Pustiul greu ce-n Suflete se lasă
Și jalea fiecărei inimi frânte,
În larg plecată sau pe mal rămasă!

O, cei rămași îndurerării pradă,
Cu ochii-nrourați și duși în zare,
Cătând figura scumpă s-o mai vadă
Din larg pe mal și de la mal pe mare!

Sărmanii ochi ce luptă greu în clipa
Când jar pe valuri cerne lung apusul,
Și-n pescărușii fâlfâind aripa
Din larg, le pare că-i salută „dusul”!

Din dintre toate câte pun cununa
Durerilor ce inima sfâșie,
Au fost mereu și fi-vor totdeauna
Plecările ce duc în veșnicie…

Plâng ochii lacrimi calde, până seacă,
Și-ajunge pieptul scorbură uscată,
În urma celor care astfel pleacă
Să nu se mai întoarcă niciodată.

Corabia cu ei când se desprind
De-al vieții chei pe mări adânci să-i poarte
O jale fără seamăn ne cuprinde,
Necunoscând ce-i dincolo de moarte.

Batiste-n mâini, în clipa despărțirii,
Nu mai suim să bată-n ele vântul,
Corabia, spre „țărmul fericirii”,
Când gata e s-o-nghită el mormântul.

Și stăm pe țărm toți viii, până piere
Corabia cea grea cum alta nu e,
În care călătorii, fără vrere,
Îi face numai moartea să se suie.

Ce taină-adâncă de călătorie!...
Să nu știi unde-ajungi nici ce vei face,
Și totuși să te sui pentru vecie
Pe nava-n care fiecare tace…

Tu care nu faci nici un pas în viață
Făr-a gândi la țintă să te scoată,
Pe nava-n care călătoru-ngheață,
Tu sui și nu mai faci nici o socoată!

În timp ce pe-alte năvi plecând departe,
Atâtea-ți iei, să-ți fie cât mai bine,
Pe nava care vieții te desparte,
Din tot ce ai, nu iei nimic cu tine.

Că, de-ai avea comori ce n-au să sece:
De aur sori și nestemate stele,
Plecând pe nava Morții, tină rece,
Unde te duci, n-ai ce să faci cu ele!

Ești împărat sau cerșetor de stradă,
Cu purpură sau petecit veșmântul?
Aceiași viermi veni-vor să te roadă,
Aceeași putreziere-ți dă pământul.

Dreptatea lui e-n veac de veac aleasă?
În el nu-i nimeni mic și nimeni mare
La fel de greu pe fiecare-apasă
Și rece e la fel cu fiecare!

Bordei avuși, palate-avuși deschise? …
Sicriu de aur sau sicriu de scânduri?
Același somn îți dă, fără de vise,
Și-același gol îți face-n ce-aveai gânduri…

Cel ce erai, ți-ai încetat frământul,
Ca să-i dezlegi acestei vieți misterul;
Ce-ai fost pământ, te soarbe-n el pământul,
Iar ce-ai venit din Cer, te soarbe Cerul.

Vei ști-n lumina veșnicului Faur,
Că Sufletul tău n-a putut să moară,
Cât prețuiesc comorile de aur.
Și ce preț are-n Cer să ai comoară…

Dar mai ales vei ști ca niciodată,
Că te-ai întors în țara ta din veci,
De sorii toți adânc străluminată,
Ca-n vecii toți, din ea să nu mai pleci!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină