!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


miercuri, 9 octombrie 2013

Omul „civilizat” - Ernest Bernea

Omul „civilizat”

Ernest Bernea

         
   Omul „civilizat” este în genere înclinat să trăiască mai mult prezentul; prezentul care, fără un sens și o luptă a noastră, nu reprezintă nimic și care fuge; să-l trăiască prin toate simțurile trupului atât de rafinat de civilizația aceasta de care sunt atât de mândri.
            A mânca bine, a îndrăgi femei frumoase, a fura și exploata pe cei slabi, a dormi în lenea unui trup obosit de senzații tari, a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel adevăratul Dumnezeu făcător de minuni, iată expresia unei vieți pentru care a trudit o lume întreagă de milenii.
            Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest, om; poate să se frângă și osia cerului! Ce va fi mâine „vom trăi și vom vedea”. Totul trebuie consumat acum pe calea simțurilor însetate de puternicie zguduiri, trebuie îndrumat către totala satisfacție a pământului uscat și nerodit din noi.
            Gândurile mari, credințele, dorul unei vieți mai pure și mai frumoase sunt ale poeților, ale visătorilor; omul „civilizat” n-are ce face cu ele, nu le caută și nici nu le cultivă, pentru că „nu umblă după himere”. Acest om îndobitocit de binele material, acest om al prezentului stors de sensuri, acest om își duce viața numai cu perdele trase, închis, apăsat, căzut în propria sa întunecime.
            Drama începe acolo unde prezența sa este activă. El retează elanuri, compromite credințe, îngenunche frumusețea și omoară omenia. El nu poate suferi altceva dincolo de ființa sa înrădăcinată atât de puternic într-un pământ care și el refuză să-l primească.
            Omule mic, omule putred, omule dizolvat, de ce ești uneori atât de puternic?[1].



[1] Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, ed. Vremea, București, 2006, pp. 16-17.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sinpro

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Totalul afișărilor de pagină