Crâmpeie despre educația copiilor în gândirea Sfântului Ion Gură de Aur

Crâmpeie despre educația copiilor în

gândirea Sfântului Ion Gură de Aur[1]

prof. de Religie Hrab Alexandru Sorin

Anul 2015 este pentru Patriarhia Română: Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii. De aceea, se cuvine să acordăm o atenție deosebită misiunii educării copiilor așa cum a perceput-o Sfântul Ioan Gură de Aur cel care a fost unul din luminătorii familiei.

Problema educării copiilor „n-a fost neglijată de marii didascăli (n.n. dascăli) ai Bisericii: sf. Vasile cel Mare († 397), sf. Grigorie al Nisei († c. 395), sf. Grigorie Teologul († 389-390), fericitul Ieronim († 42), fericitul Augustin († 430)”^[2], dar nici unul dintre ei nu au acordat o așa mare importanță precum a arătat-o Sf. Ioan Gură de Aur^[3]. Cea mai importantă lucrare a Sfântului Ioan rămâne Despre creșterea copiilor, un tratat de educație al micilor creștini, și nu doar pentru timpul său, cât și pentru timpul nostru, deoarece „tema și abordarea Părintelui antiohian au fost reluate mai târziu de către părintele pedagogiei moderne, Jan Amos Comenius”^[4].

            Pentru Sfântul Părinte, copiii sunt darul lui Dumnezeu, „mângâiere foarte mare în stricăciunea survenită a morții oamenilor […] încât în locul celor care mor să învieze alții”^[5]. Fiind darul lui Dumnezeu, ei trebuie să primească o educație creștină, pentru că „atunci când vor avea evlavie și iubire de Dumnezeu, se vor deosebi și în vița pământească prin virtuțile lor. Căci toți îl respectă și-l prețuiesc pe omul virtuos și bun, chiar dacă ar fi el cel mai sărac; dimpotrivă, îl scârbesc și-l urăsc pe cel rău, chiar dacă ar fi el cel mai bogat”^[6]. Iar educația creștină pornește din momentul punerii numelui: „Să intre, așadar în casă numele sfinților prin numele ce se dau copiilor. Prin asta se educă nu numai copilul, ci și tatăl când vede că este tatăl lui Ioan, al lui Ilie sau a lui Iacov”^[7] pentru că „numele este un indiciu de virtute”^[8].

            Trebuie să remarcăm că educația copiilor începe treptat, respectând particularitățile de vârstă, însă primul lucru pe care trebuie să-l facă părinții, este să-l ducă pe copil de mic la biserică așa cum a făcut Sfânta Ana, mama lui Samuel^[9]. Grija pentru biserică trebuie să rămână principala preocupare a părinților: „Atunci când îi trimitem la școală și ei știu că au răspunderi: să învețe și să-și facă lecțiile. Ața ar trebui să meargă și la biserică, ca la școală. Noi trebuie să-i ducem, nu să-i lăsăm pe mâna altora. Să mergem împreună și să ascultăm împreună slujba și apoi să le cerem să-și amintească ce-au auzit și ce au învățat. Numai așa îi vom putea corecta ușor și pe nesimțite. Dacă și acasă copii vă aud tot timpul discutând ca niște creștini cu frica lui Dumnezeu și le dați sfaturi bune, aceste semințe vor de curând un rod bogat”^[10].

După mersul la biserică, urmează învățarea celui mic Sfânta Scriptură: „După ce copilul a crescut mai mare, spune-i și întâmplări care să-i sădească în suflet mai multă frică de Dumnezeu. Când mintea lui e încă fragedă nu-i pune lui astfel de poveri, ca să nu se sperie. Dar când este de cincisprezece ani, și chiar mai mult, să audă relatări de gheenă. Dar mai bine, când este de zece, opt ani și mai puțin chiar, să audă în toată amănunțimea istoria potopului, a Sodomei, istorisirile despre cele petrecute în Egipt, toate câte sunt pline de pedepse trimise de Dumnezeu pentru oameni. Când crește mai mare, să audă istorisiri din Noul Testament, din timpul harului, istorisiri despre gheenă. Îngrădește-i auzul cu aceste relatări și cu altele nenumărate pe care le ai din propria ta experiență”^[11]. Învățarea Sfintei Scripturi trebuie se fie îngrădită cu relatări din experiența proprie a părinților, iar apoi cu cele două medicamente: postul și rugăciunea: „Copilul trebuie să învețe să postească, cel puțin de două ori pe săptămână, miercurea și vinerea […] Copilul trebuie învățat să se roage cu căldură și cu cucernicie […] În general să ne străduim să-i insuflăm caracterul unui om sfânt. Un copil care nici nu jură, nici nu vorbește urât, nu înjură și nu urăște, ci în loc de toate acestea postește și se roagă, va fi cu siguranță un om foarte înțelept”^[12].

            Este foarte clar că Sfântul Ioan acordă o importanță deosebită educării copiilor, arătându-le părinților prin comparație că sunt preocupați mai mult de alte lucruri neesențiale decât de educația adevărată pe care o merită copiii: „Îi socotim de mai puțin preț decât chiar vitele! Mai multă grijă avem de măgari și de cai decât de copii! Dacă ai un catâr, mare îți e grija să găsești un vizitiu bun și priceput; să nu fie crud, hoț sau bețiv și să-și cunoască meseria. Dar când e vorba să căutăm un pedagog pentru sufletul copilului nostru, îl luăm la întâmplare pe cel dintâi venit. Și doar nu este o artă mai mare ca aceasta. Care artă poate fi egală cu arta de a educa sufletul copilului, de a-i forma mintea tânărului? Cel care practică această artă trebuie să fie mai priceput și mai talentat decât un pictor și decât un sculptor. Noi însă de arta aceasta nu ne interesăm deloc, ci urmărim numai un singur scop: să le fie instruită limba ca să ajungă buni oratori. Și aceasta o facem tot de dragul banilor. Nu le instruim limba ca să poată vorbi, ci ca să poată câștiga bani”^[13]. Foloasele pentru grija față de educarea copiilor se vor vedea atunci când părinții vor ajunge la bătrânețe pentru că cei educați corect și în frica de Dumnezeu vor avea grijă de bătrânețile părinților, iar ceilalți nu, ci vor fi durere pentru părinții lor.^[14].

            Sfântul Ioan nu le-a uitat nici pe acele familii care nu au primit copii, arătând că nu trebuie să pună „nașterea de copii nici pe seama împreunării cu soții, nici pe seama altui lucru, ci s-o atribuie Creatorului tuturor, Care din nimic a adus la viață neamul omenesc și poate să-l îndrepte iarăși când se arată vreo neputință”^[15] și nici că aceasta este urmare a păcatului^[16].

            Ca mulțumire a grijii părinților față de ei, nici copiii nu trebuie să se arate mai prejos, ci și ei trebuie să le mulțumească arătându-le purtare de grijă până la sfârșitul vieții: „Domnul Iisus Și-a încredințat mama de pe cruce ucenicului Său. El ne-a învățat în felul acesta că suntem datori a-i îngriji pe părinții noștri până la ultima lor suflare”^[17]. Iar prin calitățile lor trebuie „să se distingă prin cumințenie și să fie lăudați de oameni și de Dumnezeu. Să învețe să-și stăpânească stomacul, să stea departe de lux, să fie economi, iubitori și să învețe să se conducă singuri”^[18].

Privită prin ochii Sfântului Ioan Gură de Aur, educația devine o poartă și un drum spre împărăția lui Dumnezeu. Altruismul, frica de Dumnezeu și încredințarea în ajutorul Lui, bunătatea și evlavia împletite de rugăciune și deprinderea de citire a Sfintelor Scripturi împreună cu mersul la biserică sunt calitățile pe care trebuie să le însușească fiecare copil în familia sa. Doar așa și copiii vor ajunge să le mulțumească părinților arătându-le purtare de grijă până la sfârșitul vieții.

---

[1] „Educația copiilor, în gândirea Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Învierea, revista Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Timișoarei, serie nouă, anul XXVI, nr. 37-38 (571-572), Iulie-August 2015 pp. 64-65.

[2] D. Fecioru, Ideile Pedagogie ale Sf. Ioan Hrisotom, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1937, p. 1.

[3] Ibidem, p. 1.

[4] Dorin Opriș, Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne, ediția a III-a, ed. Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2012, p. 179.

[5] Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de Aur, Nunta, familia și problemele lor…, p. 187.

[6] Idem, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, ed. Cartea Ortodoxă/Egumenița, f.l., f.a., p. 123.

[7] Sfântul Ioan Gură de Aur, „Despre creșterea copiilor” în Sfântul Ioan Gură de Aur, „Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor” în Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre Feciorie. Apologia vieții monahale. Despre creșterea copiilor, traducere din limba greacă veche și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, ed. IBMBOR, București, 2007, p. 413.

[8] Ibidem, p. 413.

[9] Idem, Cuvinte de Aur, Nunta, familia și problemele lor…, p. 187.

[10] Idem, Părinți, copii și creșterea lor, culegere de texte patristice și traducerea lor în neogreacă de Ieromonah Benedict Aghioritul, traducere din neogreacă: Zenaida Anamaria Luca, ed. Panaghia, f.a., f.l., p. 68.

[11] Idem, „Despre creșterea copiilor”…, p. 414.

[12] Idem, Părinți, copii și creșterea lor…, pp. 116-117.

[13] Idem, „Omilii la Matei” în Scrieri partea a treia, PSB 23, traducere, introducere, indici și note de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București, 1994, p. 695-696.

[14] Idem, Cuvinte de Aur, Nunta, familia și problemele lor…, p. 252.

[15] Ibidem, p. 192.

[16] Ibidem, p. 193.

[17] Idem, Părinți, copii și creșterea lor…, p. 10.

[18] Ibidem, p. 13.

loading..